Oamenii de știință americani sunt extrem de îngrijorați de efectele pe care internetul le are asupra minții umane și asupra mecanismelor acesteia.
Tot mai mulți specialiști de dincolo de Ocean trag un semnal de alarmă cu privire la influențele negative ale internetului asupra mecanismelor mentale.
În opinia specialiștilor, „civilizația web” ne influențează modul de lectură, de selecție și de memorare. Însă principalul pericol este reprezentat de faptul că internetul ne afectează în mod decisiv capacitatea de concentrare.
„Am senzația că internetul îmi distruge capacitatea de concentrare și observație. Mintea mea se obișnuiește să recepționeze informațiile în același mod în care ele sunt furnizate pe internet: un flux de particule care se mișcă la viteza maximă”, mărturisește Nicholas Car, fostul director al Harvard Business Review în ultimul număr al „The Atlantic”, cea mai populară revistă de cultură de dincolo de Ocean.
Mai proști cu Google?
Carr a abordat din câte se pare o problemă care frământă destulă lume, pentru că articolul său cu un titlu destul de șocant „Is Google making us Stoopid?” – „Ne face Google să fim proști?” și care a fost ales să deschidă această ediție a revistei, a întrunit mai multe aprecieri pozitive.
„E adevărat, la cât suntem de cufundați în acest „multitasking mental”, în momentul în care ne așezăm să citim câteva pagini dintr-un document sau o carte, ne simțim incomfortabil după doar câteva paragrafe. Dăm pagina și suntem deja pregătiți pentru un link”, spune intelectualul britanic Andrew Sullivan, și el colaborator la Atlantic.
La rândul său, Leonard Pitts, laureat cu premiul Pulitzer, împărtășește punctul de vedere al colegilor săi. „Am citit articolul din Atlantic și am descoperit că nu sunt singurul care și-a pierdut obiceiul de a citi. Am ajuns să pot „digera” lectura doar în mici cantități. Dați-mi un text de mai multe pagini și sunt imediat cuprins de o dorință de necontrolat de a-mi verifica mailul. Însă într-un mod cu totul superficial. Cu toate acestea, mă uit mai puțin la televizor și sunt mai puțin ocupat decât acum zece ani. Acum câteva zile, mi-au cerut să fac recenzia la o carte. Aveam foarte puțin la dispoziție să o citesc. A fost o adevărată tortură. Mi-am impus să stau mai multe ore într-un scaun foarte incomod. Am reușit, însă la sfârșit aveam o senzație de gol, mă simțeam parcă vinovat că m-am detașat pentru atâta timp de lume”, spune Pitts.
Manipulare tehnologică
Carr nu este nicidecum un visător sau vreun dușman al progresului și al tehnologiei. El este un specialist în comunicare, care scrie cărți despre civilizația digitală și, în plus, este un „blogger” activ. Conștient că abordează un subiect tabu, Carr a optat pentru un ton reflexiv, mărturisindu-și propriile dubii, discuțiile cu persoanele care au parte de aceleași probleme. „Sunt doar senzații, nu pretind că este vorba de un adevăr științific. De altfel, și în secolul XV, Gutenberg a fost acuzat de cei care credeau că tiparul va avea un impact dezastruos asupra structurii sociale. Așadar, ar fi mai bine să fiți sceptici în legătură cu scepticismul meu”, spune Carr.
Adevărul este că senzația că civilizația digitală are efecte colaterale nedorite și dificil de monitorizat, mai ales pe plan cultural, începe să fie din ce în ce mai răspândită. Specialistul american face o paralelă între impactul „taylorismului” – teorie care fundamentează un sistem de organizare a muncii în cadrul căruia normele se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament, ducând astfel la creșterea intensității muncii și a remunerării – și ceea ce se întâmplă astăzi în lumea digitală dominată de Google.
De altfel, Carr nu este primul și nu va fi nici ultimul, care a abordat această temă. Colosul Google este de mult acuzat din cauza „pretenției” de a organiza „toată conștiința lumii” și din cauza capacității unui motor de căutare care reușește să memoreze toate răspunsurile date în cei zece ani de existență. Colosul informat promite că va folosi aceste date doar pentru a îmbunătăți serviciul oferit utilizatorilor, însă realitatea este că, în imaginarul colectiv, Google a devenit un fel „Big Brother”.
