Ciudat, se poate juca

Vă mărturisesc că m-am îndoit cât se poate de serios că la Melbourne se poate juca tenis anul ăsta, după toată nenorocirea abătută asupra Australiei preț de câteva luni. Iar când am mai văzut și atmosfera aia tulbure, ca în imaginile devenite clasice în care vedem poluarea din China, am fost de-a dreptul convins. Încă mai mult, în tururile preliminare, o serie de jucătoare s-au prăbușit în timpul partidelor, acuzând probleme de toate felurile, în primul rând respiratorii, așa că nu am mai avut nici o îndoială că oficialii vor anunța fie anularea turneului, fie amânarea acestuia până spre sfârșitul anului, ba și eventuala sa mutare oriunde pe planetă, pe principiul Raliului Paris – Dakkar, care se desfășoară de ani buni prin America de Sud, iar anul ăsta a migrat chiar pe la arabi! Așa că de ce n-am putea avea un „Melbourne” în Africa de Sud ori în Venezuela!? Numai că în mod evident lui Dumnezeu îi cam place tenisul (și nici n-ar avea cum să nu-i placă, atât timp cât Federer încă e acolo, ba și joacă, e clar, dumnezeiește!), așa că a dat cu ploaie cât era nevoie pentru ca incendiile să se domolească, apoi chiar să se stingă, precum și cu niscai grindină format… mingea de tenis, ceea ce nu face decât să confirme ce am spus mai sus. Din cauza orelor perfect anapoda pentru noi, adică pentru europeni în general, am pierdut și vom mai pierde destule transmisii live. Eu însă, ca (aproape) orice pensionar, am putut vedea primul meci al Simonei Halep, înaintea căruia am avut destule emoții, generate de înfrângerea fără replică a Simonei la Adelaide, săptămâna trecută. Spre bucuria mea, a depășit momentul de cumpănă, arătând și poftă de joc, și concentrare, atunci când traversa momente mai dificile. Îndrăznesc să sper că n-a fost doar o falsă impresie aceea că Simona e în creștere de formă cam ca la Wimbledon-ul de anul trecut, și de aceea n-ar fi, pentru mine, nici o mirare să o vedem făcând încă o minune. Astăzi mai are de îndeplinit o formalitate, după care e de presupus că vin și meciuri grele. Abia aștept să încep să pierd nopțile la vremea tururilor superioare. Hai Simona!