Oare cinstirea icoanelor are ceva în comun cu închinarea la idoli, o amintește cu ceva măcar pe departe?
Bineînțeles că nu. Noi nu ne facem dumnezei din sfintele icoane, ci dând cinstire sfântului chip, icoanei, dăm cinstire Dumnezeului Celui Adevărat, sau Preacuratei Lui Maici, sau sfântului zugrăvit în ea. Privind sfântul chip cu ochii trupești, ne întoarcem ochii duhovnicești către chipul dintâi, către prototipul ei. Sfintele icoane, asemenea Sfintei Scripturi, ne amintesc de persoane și întâmplări reale.
Oare Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Căruia Îi dăm cinste și laudă prin aceste imagini, nu S-a întrupat și n-a trăit pe pământ, printre noi, în realitate? Oare n-a trăit pe pământ Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a Cărei icoană a fost zugrăvită de către Sfântul Evanghelist Luca? Iar Ea a binecuvântat icoana cu pricina și a zis: „Cu acest chip va rămâne pururea harul Meu”. Știu asta cei fără de minte? Oare n-au auzit câte minuni se fac prin icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu?
(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 58, Sursa: Doxologia.ro)