Cine nu se înghesuie câștigă

Frica de a pierde, frica de a rămâne pe dinafară, teama de a te alege cu ce e mai prost calitativ, mai slab, mai nefolositor, ne poate pândi pe toți. De la căutarea în autobuz a unui loc mai în față, și nu pe motor, în spate, până la zbuciumul pentru a obține terenul cel mai bun în cazul dezbaterii unei moșteniri, toate trădează în ultimă instanță frica de moarte și dorința noastră copleșitoare de conservare.
Cine își va învinge această teamă va câștiga în primul rând omenie și va fi, incomparabil, mai puternic decât cei care aleg doar pentru ei, la fel ca la piață, numai marfa de primă calitate.
Pilda de astăzi vrea să ne spună ce câștigăm atunci când nu ne înghesuim în viață după cele mai bune lucruri
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, traiul în România era foarte greu. Oamenii sufereau cumplit de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani și a trimis vorbă în orașul unde locuia că va oferi pâine gratis oricărui copil din zonă. A doua zi, încă din zori, în fața casei unde stătea omul bun la suflet s-au strâns mulți prichindei. Când bărbatul a apărut cu coșurile mari, pline de pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâinea cea mai mare. Cine prindea bucata cea mai serioasă o lua la goană, fericit că va avea mai mult de mâncare… Era acolo o hărmălaie…
Dar omul a observat că undeva, spre marginea curții unde se împărțea pâine, aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au ales ce pâini au vrut și au plecat cu ele, fetița s-a apropiat și ea de primul coș și s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat și în cel de-al doilea coș, dar și acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică mică, pe care nici un copil nu o băgase în seamă. Copila a luat-o, a mulțumit frumos pentru pâine și a plecat spre casă. Toată ziua omul a stat și s-a gândit cum se purtase acea fată. Apoi a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică în care să fie puși 10 galbeni. Dis-de-dimineață a așezat pâinica deasupra celorlalte pâini și a ieșit iarăși cu toate coșurile în curte, unde copiii deja se strânseseră și așteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit la pâinile cele mari, iar fetița s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura lăsată. Și de această dată i-a mulțumit frumos omului și s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aștepta. Când s-au așezat la masă și femeia a rupt pâinea, ce să vezi? Din aluatul proaspăt au răsărit 10 galbeni.
„Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești bani? Dacă ei au ajuns din greșeală în pâinea noastră? Poate i-au căzut brutarului în timp ce frământa aluatul. I-ai și du-i imediat înapoi!“
Răsplata
Fetița s-a întors la casa omului și a vrut să-i restituie acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în turtița primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns: „Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare și cum te-ai mulțumit chiar și cu mai puțin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi câte 10 galbeni“. Banii primiți de fată în fiecare zi erau împărțiți de ea cu ceilalți copii. Știa că și ceilalți au nevoie de milostenie ca și ea.
(Augustin Păunoiu, prelucrare după „479 de pilde duhovnicești creștin ortodoxe pentru minte, inimă și suflet“)