Ați pierdut pariul: nu-i vorba aici de salariile fotbaliștilor, despre care parcă am stabilit de multă vreme că oricât de mici ar fi, tot sunt prea mari!
Vreau să vorbesc astăzi despre „o anumită parte a presei” (cum îi alintă politicienii pe ziariștii care-i vorbesc de rău), anume aceea care încearcă „prin mijloace specifice” (asta-i o sintagmă decupată din limba de lemn a milițienilor de ieri, de azi și probabil pe vecie) să prezinte o realitate cât se poate de roz, inclusiv pe cea pe care toată lumea o vede mai degrabă… maro!
Iată, ca prin exemplu, vitejiile de cantonament ale fotbalistului român: orice amărât de gol înscris unor chinezi, uzbeci sau chiar rusălăi încă netreziți din beția de la Crăciun (că al lor vine mai târziu, probabil din cauza frigului și a nămeților din Siberia) ne este prezentat drept o mare realizare, comparabilă musai cu foarfecile lui Ronaldinho, pătrunderile lui Maradona ori voleul lui Zidane. Asta, când chiar se joacă. Mai ciudat e că și când nu-i programat vreun meci, ziaristul român aflat acolo, în cantonament, probabil pe banii clubului (sau măcar pe șprițurile acestuia) și nu ai televiziunii pentru care transmite, vede eroisme în fiecare secundă. Simptomatic este ceea ce ne fu dat să vedem și să auzim la TV, dar și să citim în ziarele de ieri: anume că numitul Niculescu, aripa (și mai) șubredă a mult mediatizatului și niciodată performantului cuplu N&D, rupe plasa în cantonament, cu șuturi de nu s-au mai văzut, pomenit, povestit, antologat și etc. În care meci? Nu, nu în meci: la antrenamente! Oare cât tupeu îți trebuie să spui / scrii așa ceva despre unul căruia prin cap nu-i trec decât „tradiționalele” saluturi adresate Stelei și căruia în nici o poartă de pe nici un teren de pe planetă nu i-a mai intrat vreun gol de vreo doi ani, timp în care s-a toot inadaptat ba la nemți, ba la ciprioți?
Pe de altă parte, ăia rămași acasă (ziariștii, nu fotbaliștii) caută subiecte „tari”. Iar unul dintre ei, vreun maimuțoi, cred, a și găsit: Dorin Goian era beat la un club! Bravo, bă, te-ai scos! Data viitoare când îl mai descoperi așa, ține minte două lucruri: 1) că fotbalistul e și el om, că la venirea din cantonament poate ieși cu soția la un club și că, nefiind obișnuit cu băutura, se poate îmbăta mai repede decât tine, ziarist bețiv! și 2) că despre Goian avem, în general, voie să scriem de rău, doar noi, ăștia care îl iubim.
