Cine este și cum este adevăratul ucenic care este în ascultare de părintele lui?

O, fericită ascultare, tu ești cea care ai răpit din sânurile părintești „pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început cu Tatăl și cu Duhul”, Atotiubirea neschimbată, și ai readus echilibrul în dezordinea pe care a provocat-o prima neascultare!
Adevăratul ucenic ascultător este asemenea modelului adevărat, al Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte față de Dumnezeu Tatăl și apoi ne-a dăruit nouă biruința Învierii. Ascultătorul desăvârșit, Hristos, ne descoperă: „Datu-Mi-s-a toată puterea” (Matei 28, 18); un lucru la care este îndreptățit să ajungă orice ascultător, și pe care îl va moșteni din belșug, pentru că Dumnezeu „nu dăruiește cu măsură”. Aceasta este pentru noi sfințirea și înfierea.
Monahul va reuși să izbândească înaltul său scop dacă printr-o deplină lepădare se va izbăvi de „toate cele ale sinelui său” și dacă mai apoi, prin supunere, se mortifică pe sine însuși, în ceea ce privește lucrurile și înțelesurile. Se va slobozi de omul cel vechi și va spune cu îndrăzneală: „Iată, am lăsat toate și am urmat Ție” (vezi Matei 19, 27). Va auzi atunci din gura cea nemincinoasă a Domnului că va moșteni viața cea veșnică.
O, fericită ascultare, tu ești cea care ai răpit din sânurile părintești „pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început cu Tatăl și cu Duhul”, Atotiubirea neschimbată, și ai readus echilibrul în dezordinea pe care a provocat-o prima neascultare!
Lepădarea deplină și integrală a înțelesurilor, voilor și lucrurilor este ținta și capătul luptei duhovnicești a oricărui ascultător. Dacă va reuși acest lucru, harul dumnezeiesc îl va răsplăti. Îi va dărui nepătimirea și adevărata libertate. Pentru acești atleți spune înnoitorul firii noastre, adresându-se către Tatăl oarecum poruncitor: „Voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceștia, ca să vadă slava Mea” (Ioan 17, 24).
Înaintați, așadar, toți cei ce doriți fierbinte să deveniți împreună cu Fiul moștenitori ai iubirii Tatălui. Să cinstiți mai mult și să puneți în lucrare în viața voastră fericita ascultare. Aceasta rezumă înțelesul ridicării crucii, aceasta conduce fără piedici în împărăția cerurilor.
(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă și note de Nicușor Deciu, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 49-51).