Cine are carte de vizită are parte



Dezlănțuit ne este apetitul pentru cărțile de vizită, etern prilej de marketing și de fudulie. Asistăm, zi de zi, la un adevărat desfrâu al cărților de vizită, ele apărându-ne în toată splendoarea: pictate, sculptate în marmură, placate cu gresie și faianță, iluminate stradal pe timp de noapte…
Indiscutabil, România este țara cu cel mai impresionant număr de directori din lume, iar acest lucru este ilustrat corespunzător pe cărțile de vizită. Indiscutabil, chiar și cel mai pricăjit dintre chioșcurile vânzătoare de sucuri și acadele ține în schemă o cârcă de directori, dintre care obligatoriu unul este director general, iar alți doi sunt directori de imagine și de relații publice sau, mai pe românește, de „public relations”. Impresionant!
Prindem cartonașul între degete și-l citim, plini de respect: „Diplomat inginer”, „Barman șef doctor”, „Director logistică”, „Damă de comp. first class”. Iar alte persoane, cu snobismul științific mai bine mobilat, ne propun cărți de vizită fluviu: ”acad. prof. univ. dr. ing. arh. col. rez.” Ocupații dintre cele mai futuriste sforăie prin fața noastră, trântindu-ne văzul și ștergând cu el podeaua.
Numele și prenumele înscrise în actele oficiale nu mai au nicio relevanță. Ele șed tupilate îndărătul titlurilor înscrise pe cartea de vizită, timide ca niște elevi în prima zi de școală. Ca să nu mai vorbim că există și identități dobândite colateral, pe baza rudeniilor de sânge sau prin alianță, celebru fiind acel tată care se fălea pe cartea sa de vizită că a pus umărul la aducerea pe lume a lui Borcea de la clubul „Dinamo”.
Într-o zi cu soare pertinent, m-a oprit pe stradă un cunoscut, deosebit de încâlcit la vorbă și la port. Părea că-și pierduse la ruletă trei rânduri de somn, iar eu cam voiam să mă debarasez de el. După două-trei amabilități schimbate ca-ntre vechi luptători de gherilă, l-am întrebat cu se mai ocupă, iar el mi-a răspuns, cu o nesimțire țanțoșă:
– Sunt șomer de lux!
Simțind că pregătește terenul pentru a-mi cere bani cu împrumut, i-am replicat, deosebit de înțepat:
-Șomer de lux??? Nu cred, arată-mi cartea de vizită!