Cinci copii nevinovați, cu vârste cuprinse între 8 și 16 an, trăiesc de câțiva ani, împreună cu mama lor, un coșmar în casa bunicii materne din Adâncata. Povestea celor cinci frați fără copilărie, care sunt crescuți doar de mamă, după divorțul părinților, în urmă cu opt ani, este cea a unor minori care trăiesc zi de zi cu frica că în orice moment pot fi alungați în stradă, să doarmă sub cerul liber sau să fie luați de lângă mamă și dați în îngrijire statului. Autoritățile încă nu au găsit o soluție prin care să închidă conflictul dintre fiică și mamă, la mijloc fiind prinși, fără voia lor, și cei cinci minori.
Înverșunare, înjurături, blesteme
Este greu de crezut că o bătrână în vârstă de 74 de ani, din Adâncata, Casandra Ursaciuc, bunica maternă a celor cinci frățiori, este în stare să adune în suflet atâta ură, înverșunare, răutate, încât să-și înjure toată ziua fiica și nepoții, să îi blesteme, să îi amenințe cu evacuarea, pentru că, a spus ea, „vreau să vină străini aici, nu să stau cu copiii mei. Nu vreau să mai stau cu ei. Să plece”.
Greu de înțeles, pentru cei care nu o cunosc pe bătrână. I-am făcut o vizită săptămâna trecută și, de cum am intrat pe poartă, bătrâna a început să țipe, să înjure, să-i certe pe copii și să amenințe în dreapta și în stânga cu bastonul de care nu s-a desprins nici un minut. Cu greu am convins-o să nu spargă geamurile casei, să nu se tăvălească pe jos și să ne spună calm de ce vrea să-și dea fiica afară din casă. N-a fost chip să o liniștim, dar printre crizele ei de isterie, am înțeles totuși că ar vrea ca nepoții ei să fie luați de stat, fiica ei să se ducă la muncă, să-i aducă bani și să o îngrijească.
Ne-a arătat niște acte, printre care și un certificat medico-legal, din anul 2008, din care rezultă că „Ursaciuc Casandra prezintă echimoze, ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente, la data de 30.10.2008, leziuni care pot necesita 5-6 zile de îngrijire medicale”. Nu a putut să ne explice cum s-a lovit sau cine a lovit-o. Nu am înțeles, inițial, nici de ce femeia își fugărește nepoții într-un centru de plasament. Am aflat de la fiica ei că bătrâna și-a dat în tinerețe cei trei copii, o fată și doi băieți (care au tați diferiți) tot în grija statului.
„Vreau să mă bucur de copiii mei și ei să se bucure de mine”
După ce a terminat clasa a II-a, ne-a spus Elena Chelaru (Nuța), în vârstă de 45 de ani, „mama m-a dat la stat și am stat într-un centru de plasament din Gura Humorului, până am terminat clasa a X-a. Am lucrat, apoi, cu carte de muncă, 21 de ani, la Star Mod. Nu vreau ca și copiii mei să ajungă printre străini, să fie crescuți de stat. Băiatul cel mare mi-a spus că mă va urî toată viața, dacă îl voi da la stat. Vreau să mă bucur de copiii mei și ei să se bucure de mine. Vreau să le ofer o viață cât de cât liniștită, mai ales că trăiesc fără tatăl lor. Acesta locuiește la câțiva kilometri de noi, și-a refăcut viața, dar nu-i vizitează pe copii. Mai mult, conflictul cu mama mea pare să nu se mai termine”.
„Mama care mi-a dat viață a mers până într-acolo încât a solicitat la tribunal evacuarea mea și a copiilor”
Elena Chelaru ne-a spus că mai are doi frați, care au fost și ei crescuți de stat, după ce mama lor nu a mai dorit să-i îngrijească.
„Este dureros să vă spun că mama mea se comportă urât, atât cu mine, cât și cu frații mei, care sunt acum la casele lor. Sunt sigură că are probleme cu capul, dar refuză să meargă la medic. Ne terorizează pe toți. Mama care mi-a dat viață a mers până într-acolo încât a solicitat la tribunal evacuarea mea și a copiilor. Ea ne-a chemat, acum opt ani, să stăm în casă, după ce eu m-am plâns că o duc greu cu fostul soț, care mă bătea frecvent. Atunci a vrut să mă ajute și am venit în casa pe care mama a primit-o moștenire de la bunica. Judecătorii, nu știm cum au judecat, dar au hotărât evacuarea noastră din casa părintească. Nimeni nu s-a gândit că putem să ajungem în stradă? Mama, care cu siguranță are nevoie de o evaluare psihiatrică, după cum se comportă cu toată lumea, a obținut în instanță câștig de cauză și urmează să fim evacuați. Mă tem că cineva are interes să câștige locul de sub casă și îi bagă mamei tot felul de prostii în cap”, ne-a povestit cu lacrimi în ochi mama celor cinci minori.
Universul… pierdut
Am vrut să cunoaștem și noi universul în care își trăiesc viața cei cinci frați și „marea avere” la care nu vrea să renunțe bunica, în favoarea nepoților și a fiicei ei.
Am găsit o cameră de circa 16 metri pătrați, în care se află două paturi, un dulap, o măsuță pe care este așezat un televizor vechi, o altă masă la care își fac lecțiile copiii, o sobă și câteva scăunele, un covor, un tablou cu mama copiilor, o icoană, un ceas de perete, câteva jucării ale copiilor.
În această încăpere trăiesc șase suflete. Aici dorm cei cinci copii, împreună cu mama lor, aici visează la păpuși și cărți cu povești, aici mănâncă, se joacă, aici râd, aici plâng, aici se ascund, atunci când bunica face crize și îi amenință cu bastonul. Într-o altă cameră, Elena Chelaru își ține sub cheie lucrurile mai bune, hainele copiilor, un calculator primit de copii printr-un program social, pentru elevii nevoiași, rechizite, alimente, o mașină de spălat.
Trăiesc din alocații, ajutor social și pensia alimentară
Elena Chelaru se plânge că mama ei i-a spus de nenumărate ori că „nu vrea să ne mai vadă în aceste două cămăruțe, casa având încă două camere, unde locuiește ea, și un hol mare. Spune că nu avem grijă de ea. Nu a fost mereu așa. În ultimii trei ani, după ce a murit tatăl meu vitreg, parcă nu mai este în toate mințile. Este foarte schimbătoare. Ba stă de vorbă cu cei mici, le dă câte un leu, pentru că ei o mai ajută la treabă, ba îi fugărește, îi blestemă. Cât timp am avut mai mulți bani, i-am dat, dar de multe ori ne refuză, atunci când îi ducem mâncare gătită. Ea are lunar aproape 500 de lei pensie. Nimeni nu are treabă cu banii ei. Eu, împreună cu cei mici, trăiesc din pensia alimentară a copiilor, în valoare de 300 de lei lunar, ajutorul social și alocațiile copiilor. Creștem găini, o văcuță, dar nu în curtea mamei, pentru că nu ne permite. Animalele și păsările le avem în curțile unor vecini. Și lemnele pentru iarnă le ținem tot prin vecini. Este greu, dar nu ne plângem. Vreau să fiu lăsată în pace să-mi cresc copiii în liniște. După atâtea amenințări și frica permanentă că o să ajung în stradă și spaima că mi se vor lua copiii, am ajuns să cred că dacă mi-ar da o palmă de pământ, mi-aș face separat o cămăruță pentru copii și nu aș mai sta în casa mamei. Nu este de acord nici așa, dar eu de aici nu pot pleca, pentru că nu am unde să mă duc”, ne-a povestit Nuța, așa cum îi spun oamenii în comună, femeia care se zbate toată ziua pentru a avea ce le pune pe masă copiilor.
Nu au curent electric, în prag de început de școală
De trei săptămâni, această familie nu are curent electric. Contractul cu E.ON este pe numele bunicii. Din cauza conflictelor dintre mamă și fiică, cine și cât să plătească din factură, banii nu au mai ajuns în contul furnizorului de energie, astfel că li s-a tăiat curentul electric.
Bătrâna refuză să meargă la furnizorul de energie electrică, pentru a plăti restanțele și taxa de rebranșare, spunând că ei nu-i trebuie curent. Mai este doar o săptămână până ce începe școala și copiii riscă să își facă lecțiile la lumina lumânării. Mama copiilor a dorit să repare și instalația electrică a casei, care este foarte veche și oricând se poate întâmpla o nenorocire, dar bunica nu a fost de acord.
Nu îi poartă pică bunicii, pe care ar dori să o vadă mai bună, mai înțelegătoare
În ciuda problemelor cu care se confruntă, cei cinci frați păstrează pe chipuri zâmbetul inocenței. Patricia Cîrcu, în vârstă de 16 ani, este elevă în clasa a X-a la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Suceava, Gabriel Sebastian are 12 ani și este elev în clasa a VI-a la Școala Gimnazială din Adâncata, Georgiana Petruța are 10 ani și este în clasa a V-a, iar mezinii, gemenii Iustina Elena și Iustin Petrică, în vârstă de 8 ani, elevi în clasa a III-a, sunt cei cinci copii hărțuiți, intrați fără voie în „războiul” dinte mama lor și bunică.
Nu îi poartă pică bunicii, pe care ar dori să o vadă așa cum era cu câțiva ani în urmă, mai bună, mai înțelegătoare. „Nu a fost mereu așa. Aș vrea să fie ca înainte de a muri bunicul, dacă se mai poate. Atunci avea sentimente. Cred că bunica nu mai gândește normal. Este bolnavă și de aceea se comportă așa, dar nu vrea la doctor”, ne-a spus Patricia.
„Există o legătură foarte puternică între mamă și copii”
Primăria Adâncata cunoaște bine cazul acestei familii și, din ce am aflat de la Elena Chelaru, mereu le-a fost alături, fiind chiar un negociator între mamă și copii, pe de o parte, și bătrâna care-și pierde mințile de dragul averii, pe de altă parte.
Vecinii cunosc și ei povestea copiilor traumatizați și a mamei lor care se zbate să-i țină aproape de ea și spun că „bătrâna e nebună”, „nu mai gândește rațional și nu știm cum un avocat sau un judecător îi poate da dreptate, doar dacă nu vin să vadă care este realitatea și cum se comportă ea cu fiica și nepoții”.
Și cei de la Protecția Copilului Suceava monitorizează acest caz, în care copiii riscă să fie luați în grija statului, dacă vor fi scoși în stradă de bunică. „Nu vrem să se ajungă la așa ceva, pentru că știm că mama are grijă de copii, ei sunt atașați de mamă, singurul întreținător al familiei. Există o legătură foarte puternică între mamă și copii. Noi încurajăm ca frații să rămână în familia naturală, nu să fie dați în plasament, dar depinde foarte mult de condițiile concrete în care sunt crescuți. Colegii mei, asistenții sociali care au fost acasă la această familie, au constatat că frații urmează o formă de învățământ, frecventează cu regularitate cursurile, sunt îngrijiți, alimentați corespunzător și au un comportament normal în colectivitate. Mama minorilor manifestă preocupare și interes față de nevoile permanente ale acestora”, ne-a pus purtătoarea de cuvânt a Protecției Copilului Suceava, Nicoleta Daneliuc.
Minuni prin oameni
Se spune că “fapta bună este o întâlnire cu Dumnezeu, deoarece ea nu ne aparține, ci este manifestarea lui Dumnezeu prin noi” sau că „Dumnezeu face minuni prin oameni”. Să credem că așa stau lucrurile și să vă spunem că în familia celor cinci copii a apărut „un binefăcător”, „un unchi”, cum îi spun copiii, un om fără grad de rudenie cu aceștia, dar care le-a întins o mână de ajutor și, mai mult, le-a oferit toată dragostea și compasiunea lui.
Este vorba de suceveanul Vasile Cristian Bolohan, plecat de mai mulți ani peste hotare să-și facă un rost în viață, dar care nu a uitat de unde a plecat, nu a uitat că au fost vremuri când i-a fost greu, când a dus dorul unei îmbrățișări, când nu a avut ce pune pe masă.
Astăzi este un om realizat, care muncește pentru familia lui, încercând să le ofere soției și copilului tot ce-i mai bun, dar nu uită să împartă și cu cei necăjiți. Așa a ajuns să-i cunoască pe frații din Adâncata, pe care i-a scos pentru prima dată în oraș, în parc, la cumpărături, le-a dăruit tot ce și-au dorit, dar, mai mult, le-a făcut o promisiune, că îi va sprijini în continuare, pentru că el crede în ei, în inocența lor, crede în devotamentul mamei față de copiii ei. „Orice faptă bună este o cruce”, spunea Sfântul Marcu Ascetul. Probabil că Vasile Cristian Bolohan vrea să ducă această cruce mai departe, de aceea face un apel și la alți oameni de bine, prieteni, amici, cărora, cândva, cineva le-a întins o mână de ajutor, să nu uite de binele ce li s-a făcut și să întoarcă acel bine ajutându-i pe cei cinci frați din Adâncata să-și continue studiile, să își facă un rost în viață.
Recent, Vasile Cristian Bolohan a postat pe pagina sa de Facebook: „Înainte de a judeca un om ce a făcut bine sau rău, întreabă-te pe tine ce ai făcut în viața asta. Îmi regret singur greșelile din trecut și mă simt foarte împlinit când pot face un bine acum…”.
Cei care vor să facă o faptă bună și să ajute această familie pot să sune la numărul de telefon 0748 875 322, la care răspunde Chelaru Elena, mama copiilor. Femeia intenționează să își deschidă în curând și un cont bancar, unde se pot face donații.
