Doctorul Sorin Hâncu, șeful secției Chirurgie a Spitalului de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, s-a pensionat, din data de 1 aprilie a.c., după 35 de ani de activitate în această instituție. Povestea doctorului se împletește, firesc, cu povestea spitalului.
Spital care are astăzi o clădire impunătoare, renovată în totalitate, cu aparatură ultramodernă și servicii la standarde europene, dar care a trecut printr-o perioadă pe care sunt convinsă că mulți dintre cei care veți citi aceste rânduri ați uitat-o sau nici măcar nu ați știut-o vreodată. De exemplu, știați că acum aproximativ 20 de ani în curtea Spitalului Vechi era o crescătorie de porci, din care se asigura o parte din mâncarea bolnavilor, dar și sacoșele cu care plecau acasă bucătăresele? Sau că dacă intrai în bucătăria spitalului nici nu te mai atingeai de mâncare ori că în spălătoria unității se lucra ca-n filmele alb-negru? Și toate astea, nu mai departe de acum nici 20 de ani.
Din nou, față în față. După un deceniu
Eram pe la începuturi în presă și îmi amintesc că scriam în acea perioadă, a anilor 2000-2005, de multe neajunsuri ale Spitalului Suceava, fiind perioade când nu se găsea o banală aspirină sau mai știu eu ce medicament astăzi aflat la îndemâna oricui. Blamam atunci spitalul în articolele pe care le scriam și îl puneam la zid pentru toate acele neajunsuri pe cine altcineva decât pe directorul unității de atunci: chirurgul Sorin Hâncu. A trecut peste un deceniu de când nu mai este director și ne-am întâlnit din nou. Față în față, cu reportofonul pornit pe masă.
“Nu aveam bani nici să schimb o fereastră sau o ușă, mă duceam și mă rugam ba de unul, ba la altul”, e începutul unei conversații foarte interesante pe care o să o dezvolt în acest material, cu permisiunea, evident, a doctorului Hâncu.
Spitalul Suceava avea pe statul de plată toți medicii și toate unitățile medicale din județ. Până și creșele
Sorin Hâncu a fost director al Spitalului Suceava în perioada 17 aprilie 1997 – 5 martie 2005. Opt ani, fără o lună.
“În aprilie 1997, am fost propus a fi director. Atunci era Convenția Democratică. Din păcate, nu poți să nu legi toate aceste lucruri de conducerea politică, pentru că și atunci, ca și acum, directorii de spital erau numiți politic… cu toate că eu nu am făcut politică. Nu eram într-un partid, dar așa era atunci. Pe atunci directorii erau medici, la fel și directorii adjuncți, criteriile erau medicale, nu ca acum, economice”, își începe povestea doctorul Sorin Hâncu.
A venit la spitalul sucevean în 1981, iar din 1992 a fost șeful secției de Chirurgie Generală.
Avea 46 de ani când a fost numit director, “vârsta potrivită – consideră doctorul – când puteam să fac ceva în plus, cu toate că meseria mea și secția pe care o conduceam îmi ocupau foarte mult timp. Pentru că eu, cât am fost director, nu am renunțat nici o zi la activitatea medicală și la conducerea secției”.
Pe atunci, la începuturi, încă mai era vechea organizare: Spitalul Suceava avea un teritoriu arondat imens, având în subordine toate circumscripțiile sanitare, că așa se numeau, rurale și urbane, medicii de întreprindere, policlinicile, medicii școlari, spitalele rurale de la Dumbrăveni și Zvoriștea, dar și creșele din județul Suceava. Toți, toate erau practic pe statul de plată al Spitalului Suceava. Iar directorul Hâncu trebuia să gestioneze toate problemele acelor unități, de la personal, la finanțare.
“Bineînțeles, capitolul cel mai important era finanțarea spitalului, care era făcută după criterii moștenite de la comuniști. Bugetul spitalului era asigurat de Ministerul Sănătății și furnizat prin Direcția Sanitară, care era tot la spital, la parterul clădirii. Asta am moștenit eu ca director și, privind retrospectiv, în timpul în care am ocupat această funcție, pot spune că a fost o perioadă foarte grea, în primul rând din cauza austerității bugetare”.
Crescătoria de porci și sera de flori și de legume de la Spitalul Vechi. “Făta scroafa, erau 10-12 purcei, veneau și-mi dădeau raportul”
Pe lângă lipsa acută de fonduri, directorul Hâncu a prins în mandatul său în fruntea celei mai importante unități medicale din județ și primele aspecte privind reforma sanitară.
“Am avut foarte multe proiecte, foarte multe idei. Unele s-au materializat, altele nu. Cu foarte multă bucurie văd că multe dintre ideile pe care le-am avut eu acum s-au pus în practică și sunt la ordinea zilei, bineînțeles, datorită finanțării, care este cu totul alta. Deci, este un lucru foarte clar, dacă sunt bani se poate face, altfel nu sau doar foarte puțin. Eu am încercat să fac ceva fără bani, pentru că efectiv nu erau”, și de aici începem să dăm timpul înapoi cu aproape două decenii.
Cu un buget fix, cu autoritățile locale ridicând din umeri, singura șansă a conducerii spitalului era să se descurce cu resurse proprii.
“Aveam pe atunci un bufet, un chioșc de ziare și cam astea erau toate veniturile spitalului. Am încercat să pun o taxă de intrare, dar nu mi s-a aprobat. Și atunci am încercat să fac ceva care să nu necesite finanțare. Spitalul avea o gospodărie anexă. Am pus-o pe picioare și de acolo aveam o sursă în plus de hrană pentru bolnavi. Gospodăria era la Spitalul Vechi, era o crescătorie de porci, cu vreo 25-30 de porci, plus că mai erau și pe la Dumbrăveni, la spitalul de acolo. Se tăiau în fiecare săptămână, cu proces verbal și eu semnam, carnea mergea la bucătărie… ieșeau scandaluri că s-a furat din carne, dar era o sursă de venit”, își amintește doctorul Hâncu.
Și uite așa, de la problemele pacienților, ale cadrelor medicale, directorul de atunci al spitalului ținea și evidența porcilor: “Făta scroafa, erau 10-12 purcei, veneau și-mi dădeau raportul, sunt atâția, că cinci au murit. Îți vine și să râzi, dar m-am ocupat de toate”.
Lângă acea gospodărie anexă, tot la Spitalul Vechi, era și o seră părăsită complet și transformată într-un depozit de paturi vechi.
“Eu am pus-o pe picioare și acolo am început să cultivăm flori pentru spital, era plin de ele prin jur. Sera aia a fost preluată de o familie, cu aprobare de la Direcția Sanitară, și ei aveau obligația să asigure pentru spital florile. Nu îi plăteam, dar mai cultivau legume pentru dânșii, însă și pentru bucătăria spitalului”, completează chirurgul.
”Spălătoria și bucătăria erau aceleași de 30 de ani, arătau groaznic”
Bucătăria de atunci a spitalului, își pune mâinile în cap Sorin Hâncu, parcă ar vedea-o în fața ochilor, era jalnică, cu pereții coșcoviți și dotare din 1966, de la inaugurarea unității medicale.
“Spălătoria era ca la Auschwitz – continuă dr. Sorin Hâncu. Mașinile erau vechi, cu cilindru, se spăla cu leșie. Curgea apa de peste tot pe jos, spălătoresele stăteau mereu cu picioarele în apă. Spălătoria și bucătăria erau aceleași de 30 de ani, arătau groaznic”.
Prima oară s-a reușit reabilitarea cât de cât a bucătăriei, fiind adusă aparatură mai performantă.
A venit și vremea schimbărilor, care a debutat cu mutarea Direcției Sanitare de la spital, o perioadă fiind cuplată cu Casa de Asigurări de Sănătate, ambele instituții conduse atunci de doctorul Ioan Mihețiu. Ulterior, s-a trecut la Direcția de Sănătate Publică, iar prin ordin de la Ministerul Sănătății, spitalul a devenit unitate de sine stătătoare, fiind scoase din jurisdicție dispensarele și spitalele rurale, policlinici, crește etc.
“Erau cazuri în care pacienții mureau până să ajungă să fie consultați”
La începuturile mandatului lui Sorin Hâncu nu exista o unitate de urgențe de sine stătătoare, așa-zisele Urgențe fiind răspândite peste tot prin spital. Erau cazuri în care pacienții mureau până să ajungă să fie consultați, recunoaște doctorul Hâncu și îmi explică și de ce: “Fiecare secție avea urgența ei și medicii care erau de gardă făceau și urgență. Dacă un pacient ajungea la Chirurgie îl examinai, dar constatai că nu ține de specialitatea ta… și atunci cu căruciorul îl plimbai prin spital și-l duceai la Interne. Cei de acolo spuneau că nu ține de ei, așa că ia-l din nou cu căruciorul și du-l la Infecțioase. Au fost situații când au și decedat bolnavi. Era pacient cu infarct, îl duceau unde nu trebuie și până ajungea în partea cealaltă a spitalului murea”, explică medicul, arătând că multe dintre schimbările în bine s-au făcut după anii 2000.
Una dintre cele mai importante a fost cea a Urgenței Unice, astăzi Unitatea de Primire a Urgențelor, pe care directorul Sorin Hâncu a înființat-o.
“Eu fusesem în Franța și am văzut în două mari spitale de acolo cum era organizată activitatea de urgențe. Știam că trebuie să fie o cameră de primire, una de resuscitare și celelalte camere anexe care există și acum în Urgența Unică de la Spitalul Suceava. Mai știam că gravidele și copiii trebuie să aibă circuit separat și îndată ce s-a putut am făcut Urgența Unică. Am făcut-o cu resurse proprii. Am fost susținut de președintele CJ, de o serie întreagă de oameni influenți sau de afaceri. A fost una dintre primele urgențe unice din țară”, spune chirurgul, explicând și cum în perioada mandatului său în fruntea Spitalului Județean Suceava s-a făcut și serviciul unic de dializă al spitalului: “Doctorul Mihai Ardeleanu avea o relație foarte bună cu firma Fresenius, ei au adus aparatele, iar noi cu fonduri proprii am organizat spațiul. Făcusem deja bucătăria și spălătoria. Am înființat secția de diabet, care între timp s-a extins cu mai multe compartimente de specialitate, cum ar fi piciorul diabetic. La Chirurgie Generală am introdus chirurgia laparoscopică, chiar în 1997. Primul aparat de chirurgie laparoscopică a fost luat tot prin sponsorizări, nu din buget”.
“La laborator nu erau analizoare. Analizele se făceau manual, cu pipeta, de un om”
Sorin Hâncu povestește că nu s-a mulțumit doar să spună că nu sunt bani de la buget și să dea din umeri, așa că a apelat la oameni de afaceri locali, cerându-le ajutor în baza Legii Sponsorizării. Și a găsit sprijin. „Parcarea din fața spitalului am făcut-o pentru că m-a ajutat domnul Radu Pricop, de la Drumuri și Poduri. Practic el a făcut-o, spitalul nu a plătit nimic. A trimis utilajele, a tăiat copacii din zonă, a asfaltat. La Urgențe, accesul, adică rampa pentru ambulanțe, e făcută cu ajutorul domnului Nelu Opincaru”, rememorează fostul director.
Tot în acei ani, medicul Sorin Hâncu a demarat externalizarea serviciilor, fiindcă apăruse legea parteneriatului public privat. Atunci, de exemplu, laboratorul învechit al spitalului a fost preluat de la cei de la Synevo. “La laboratorul spitalului, când am preluat eu unitatea, nu erau analizoare, analizele se făceau manual, cu pipeta, de un om, care poate odată nu era atent, îl durea capul ori era supărat. Aveam multe sesizări că analizele nu erau fidele, nu corespundeau stării clinice a pacienților. Era nevoie de o certificare a calității analizelor, iar asta putea să ți-o dea o aparatură performantă, care lucrează automat. La un moment dat, apăruse în oraș, la policlinica privată MPO, primul analizor. Imediat ce s-a putut, am cumpărat și noi. Analizele veneau înainte la 24, 48 de ore, acum în câteva ceasuri sunt gata. Și gama de investigații era mult mai mică, cam la jumătate, dacă nu mai puțin”, își mai amintește chirurgul perioada de dinaintea externalizării laboratorului Spitalului Județean.
Primul computer tomograf, adus “pe pile”
Sorin Hâncu îmi mărturisește și cum a fost adus primul computer tomograf la Spitalul Județean Suceava, tot în perioada mandatului său de director: “Am profitat de relația pe care o aveam cu profesorul doctor Irinel Popescu, care pe vremea aia era secretar de stat la Ministerul Sănătății, și ne-a repartizat un computer tomograf. Am fost printre primele spitalele județene din țară care au beneficiat de acest aparat. Tot eu am adus și primul endoscop, pe care l-am cumpărat prin licitație. Înainte, până la modernizarea laboratorului și dotarea cu computer tomograf și endoscop, nu puteam să punem diagnostice cu aceeași acuratețe, acum ele se confirmă foarte clar. Tot în perioada mea s-a adus și un ecograf performant. Acum e la îndemâna oricui această investigație, dar atunci nu era așa. Înainte, când nu erau computerul tomograf și endoscopul, dacă aveam, să zicem, o suspiciune de tumoră deschideam bolnavul, adică îl operam”.
“Am avut multe proiecte pe care nu am putut să le realizez”
După anul 2000, prin finanțare de la Banca Mondială s-a cumpărat mai multă aparatură, atât de necesară unei unități medicale (pentru anestezie, sterilizare, o sală de operație). Practic, în acea perioadă s-au pus bazele actualului spital.
“Am avut multe proiecte pe care nu am putut să le realizez, cum ar fi reabilitarea secțiilor din spital, care s-a făcut recent, în totalitate. Noi făceam așa, pe bucățele, cu resurse proprii și cu lucrătorii noștri. Apoi, a doua parcare. La fel, paza spitalului. Eu vorbisem atunci cu jandarmii, a fost o perioadă când era trimis câte un jandarm ziua la Urgențe pentru că aveam probleme, dar nu erau bani pentru așa ceva permanent. Acum sunt angajați de la firme specializate în pază și protecție. Toate astea au fost proiecte gândite de mine, pe care aș fi vrut să le fac de pe atunci”, completează interlocutorul meu.
A demisionat din cauza presiunilor politice
Sorin Hâncu a demisionat în martie 2005. Era considerat ca fiind pus în funcție de PSD, iar la guvernare se afla Alianța DA (Dreptate și Adevăr). “Au început tot felul de presiuni politice”, își amintește chirurgul. Nu a ținut de scaun și a demisionat.
“Asta a fost perioada pe care am prins-o eu, o perioadă grea, de restructurări și de reforme, la care a trebuit să facem față, dificilă din punct de vedere financiar, de austeritate. Între timp, spitalul a trecut la Consiliul Județean, iar în ultimii ani au venit foarte mulți bani pe această cale și s-au putut face multe. Este și meritul actualei conduceri că a știut cum să-i gestioneze”, adaugă șeful secției de Chirurgie.
“Dom’ director, s-a îmbătat birjarul de la dispensar!”
În vremurile în care toată activitatea medicală din județ era în subordinea directorului Spitalului Suceava, Sorin Hâncu trebuia să se ocupe de toate problemele, de la necazurile provocate de dotarea precară până la fel de fel reclamații.
Chiar și faptul că birjarul de la nu știu care dispensar s-a îmbătat și nu a mai venit la serviciu ajungea la urechile directorului Hâncu: „Și trebuia să-l chem la mine și să-l ameninț că-i desfac contractul de muncă, fiindcă atunci medicii și asistentele de la țară se deplasau cu șareta cu cal la pacienți, la gravide, la vaccinări. Medicii din spital mergeau în fiecare zi cu ambulanța în control în teritoriu, la circumscripțiile medicale, și acolo controlau liste de pacienți cronici, dacă au fost văzuți pe linie de tuberculoză… se făceau procese verbale”.
Dr. Irimie despre dr. Hâncu: ”Are la activ mii de operații”
Doctorul Cristian Irimie a condus și el Spitalul de Urgențăîntre anii 1992-1993 și 2005-2006.
Este medic aici de 38 de ani. Își amintește când a venit dr. Hâncu în spital, ca medic secundar, cum se numeau atunci. ”A venit cu soția, medic ginecolog. Au locuit într-o rezervă la etajul patru al spitalului vreo jumătate de an, pe urmă au primit locuință”, povestește dr. Irimie. Vorbește cu respect despre profesionalismul doctorului Hâncu și despre devotamentul acestuia față de spital: ”Are la activ mii de operații. A avut și mentori buni, a lucrat foarte mult cu doctorii Andriu și Posteucă. Era legat de spital. A păstrat obiceiul secției de a face contravizita în fiecare zi, cu colectivul de acolo. Ca președinte al Colegiului Medicilor, ales acum pentru al doilea mandat, a pus în operă Zilele Medicale Sucevene”.
Cristian Irimie a subliniat și importanța parteneriatelor publice private, începute de el și directorul Hâncu și continuate de actualul manager, Vasile Rîmbu: “M-am bucurat că și actualul manager al spitalului a făcut lucruri deosebite prin parteneriate, cum ar fi această cardiologie intervențională sau investigația de rezonanță magnetică, servicii de care spitalul beneficiază în condiții foarte avantajoase pentru bolnav”.
Actualul director medical al spitalului, dr. Tiberius Brădățan, îl consideră pe dr. Sorin Hâncu drept ”unul dintre marii chirurgi ai Sucevei”, ”un colaborator deosebit”, ”un medic respectat de colegi și pacienți”. ”Este dificilă despărțirea de domnul doctor Hâncu, ar trebui să se facă mai lent. Ne dorim să continuăm moștenirea pe care ne-a lăsat-o prin tot ceea ce a făcut în acești 35 de ani cât a lucrat în spital. Probitatea morală și profesionalismul îi sunt apreciate de colegi și prin realegerea domniei sale ca președinte al Colegiului Medicilor Suceava”, ne-a declarat dr. Brădățan. (Dana HUMOREANU)
Cetățean de Onoare al municipiului Suceava
Dr. Sorin George Hâncu s-a născut la 17 martie 1951, la Tecuci, județul Galați. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași, în același an cu soția sa, Cornelia. După absolvire au fost amândoi medici la dispensarul din comuna Buciumeni, județul Galați. Din 1978, Sorin Hâncu a fost medic secundar chirurgie generală la Spitalul Fundeni și la Spitalul de Urgență București. Soția sa a făcut secundariat în obstetrică -ginecologie. În 1981 au venit amândoi ca medici specialiști la spitalul din Suceava. În 1991, dr. Sorin Hâncu a devenit medic primar chirurgie generală, iar din 1992, șeful secției Chirurgie.
Din 1994 a participat la numeroase cursuri de chirurgie laparoscopică la Clinica I Chirurgie Iași și la Spitalul St. Joseph din Anvers, Belgia. Este organizatorul celui de-al XIII-lea Simpozion de Chirurgie cu participare internațională, la Suceava. La 20 septembrie 1996 a introdus chirurgia laparoscopică pentru o serie de intervenții chirurgicale. Din anul 2011 este președinte al Colegiului Medicilor Suceava.
Dr. Sorin Hâncu este Cetățean de Onoare al municipiului Suceava.
