Chipul femeii sfinte în imnografie

„Odor al fecioriei, rai închis, jertfă sfințită, locaș dumnezeiesc, mireasă a lui Hristos cu totul nestricată și chip însuflețit; pildă sihaștrilor, podoabă mucenicilor, fântână ce izvorăște râuri de tămăduiri, te-ai arătat celor ce săvârșesc pomenirea ta, Anastasia prealăudată.“ (Stihira a 3-a de la „Doamne, strigat-am“)
Stihira pe care am ales-o astăzi ne duce cu mintea la un fapt deosebit, despre care s-a scris prea puțin sau chiar deloc, și anume: chipul femeii sfinte în imnografie. Când spun că nu s-a scris prea mult despre această temă, mă gândesc, mai întâi de toate, la imensul material imnografic în care ni se prezintă, într-o multitudine de metafore și comparații, chipul preacinstit al Maicii Domnului. Mai mult chiar, putem afirma, fără nici o rezervă, că nu există parte a imnografiei în care să nu găsim imne adresate Maicii Domnului. Este de neînțeles totuși faptul cum acest tezaur inestimabil al imnografiei bizantine rămâne necercetat. Trebuie să precizăm că, alături de chipul Maicii Domnului, în imnografie mai întâlnim și chipurile sfintelor femei care au strălucit cu virtutea, cu fapta și cu viața. Mucenițe, mame, văduve sau fecioare, toate au căutat, mai presus de orice, să placă Mirelui lor Hristos. Pentru a ne convinge de măreția și frumușețea împodobirii, de către imografi, a chipului sfintelor femei creștine, este de ajuns să privim Mineiele. Dintre toate împodobirile imnografilor, acelea a chipului mucenicesc le întrece parcă pe toate: „Mielușeaua Ta, Iisuse, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez întru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție“. Dacă privim cu atenție exultanța sfântă a mucenițelor, vom constata că este vorba, de fapt, doar de o răsturnare a discursului Cântării Cântărilor. În viziunea imnografilor creștini, adevăratul sens al căutării dintre Mire și mireasă este faptul că mireasa își caută Mirele. De altfel, această viziune își are obârșia în Sfânta Scriptură, mai precis în „pilda celor zece fecioare“ (Matei 25, 1-12). În ceea ce privește chipul mucenițelor femei, acesta strălucește mai ales atunci când îmbracă haina fecioriei. Pildă a acestei străluciri a fost cea pe care o serbăm astăzi, Sfânta și Preacuvioasa mare Muceniță Anastasia Romana.
(Nicolae Preda)