Toți avem la un moment dat un același gând: Pentru ce să ne zbatem, dacă nu se întâmplă nimic? Pentru ce să scriem sau să vorbim, dacă nu se schimbă ceva ? Schimbarea nu vine într-un mod miraculos, nu poți cere ploii mai multă ploaie sau soarelui mai mult soare, lucrurile vin de la sine: încet, încet…dar sigur!
Vorbeam astăzi cu un prieten deosebit și se întreba același lucru: pentru ce ? Hai să ne gândim dacă într-o cameră sau lume, ce vreți voi, nu ar fi decât întuneric…oamenii nu ar ști ce înseamnă lumina, dar tu știi ! Ai învățat-o, ai descoperit-o…Nu poți de unul singur să luminezi întreaga încăpere sau toate colțurile lumii, dar aprinzând acel băț, arătând acea lumină…câțiva o vor cunoaște, o vor simți, o vor înțelege și o vor duce mai departe în cameră, încetul cu încetul, pentru că stă în natura umană să se sperie de un lucru necunoscut, o altă mentalitate, un alt stil de a trăi…Dar dacă tu trăiești în ignoranță, în lașitate, în negativism, spunându-ți: “degeaba, degeaba am descoperit eu lumina, că oricum nu se va schimba nimic.” Surpriză! Din momentul în care le arăți celor din jur ce tu ai descoperit, deja ai schimbat ceva…ei cunosc ce înseamnă lumina, cum arată o cameră, cum arăți tu…dacă nu vei aprinde însă acea flacără, atunci degeaba ai descoperit-o tu, pentru că nimeni, niciodată nu va ști decât de întuneric, inclusiv tu vei uita de existența acelei lumini!
Fii tu omul pe care vrei să îl ai în fața ochilor și cineva va învăța din comportamentul tău; fii tu cel ce învață de la tine și de la cel ce îți greșește, ca să nu-i repeți greșeala; respectă-i pe toți cei care îți greșesc pentru că și tu greșești la rândul tău și, momentan nimeni nu-i perfect dar tindem ce-i drept la perfecțiunea altora. Mai întâi fii tu perfect, perfecțiunea văzută de tine, nu impusă de percepțiile celorlalți!
Aa…și amintiți-vă mereu, cum voi nu vreți să fiți marionete și să vi se impună un punct de vedere, nu faceți aceeași greșeală: nu judecați prin propriile percepții ce sunt general valabile doar în universul vostru!
Și eu mai am de învățat…și mă bucur…și trăiesc!
Simona VOIAȘCIUC
