Comisia de petiții a Parlamentului European (PE) se va reuni luni, la Bruxelles, pe agendă figurând și o petiție legată de domeniul controversat al adopțiilor internaționale cu copii români, informează europarlamentarului PSD Victor Boștinaru.
Petiția numărul 1120/2009 a fost înaintată de Marco Griffini în numele organizației „Amici dei Bambini” („Prietenii copiilor”, n.red.) și are ca obiect „respectarea de către România a convențiilor internaționale referitoare la drepturile copilului”.
Prin petiție se solicită redeschiderea adopțiilor internaționale, respectiv sancționarea României, conform articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene.
Petiția a fost susținută de președinta PETI, Erminia Mazzoni (PPE, „Il Popolo della Libertà” – partidul premierului italian Silvio Berlusconi).
Europarlamentarul PSD Victor Boștinaru, coordonatorul socialiștilor și democratilor europeni (S&D) în PETI, spune că se va pronunța, argumentat, împotriva respectivei petiții, urmând a cere închiderea acesteia de către Comisia PE.
La ședința de luni va lua cuvântul și Roelie Post, care s-a ocupat din 1999 până în 2006, la Delegația Comisiei Europene de la București, de dosarul copiilor din România, susține Boștinaru.
Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopției în România, care interzice adopția internațională, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005.
În 12 octombrie 2009, Oficiul Român pentru Adopții (ORA) a trimis spre aprobare Guvernului un memorandum privind redeschiderea adopțiilor internaționale, această măsură putând fi luată doar în cazurile în care adopția națională a eșuat în rânduri repetate.
Secretarul de stat de la Oficiul Român pentru Adopții, Bogdan Panait, preciza că memorandumul trimis Guvernului a fost „un material neutru”, prin care s-a cerut un punct de vedere.
Executivul a anunțat însă că documentul în care s-a propus redeschiderea adopțiilor internaționale a reprezentat un punct de vedere al ORA și nu a fost însușit de Cabinetul Emil Boc.
Ulterior, în decembrie 2009, Oficiul Român pentru Adopții (ORA) a supus dezbaterii publice proiectul de act normativ de modificare a Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopției.
Moratoriul asupra adopțiilor internaționale a fost instituit în anul 2001. Suspendarea adopțiilor a fost urmarea a două decizii ale Comitetului Român pentru Adopții (CRA), întărite apoi prin Ordonanța de Urgență a Executivului de la București numărul 121 din 8 octombrie 2001.
În 6 decembrie 2001, prin Ordonanța de Urgență 161, Guvernul a adus o serie de modificări actului normativ prin care a suspendat adopțiile internaționale, stipulând situațiile în care se pot face derogări de la prevederile moratoriului.
Autoritățile române au susținut în repetate rînduri că aceste completări erau necesare pentru a soluționa cazuri-limită și că ele nu reprezintă o eludare a interdicției asupra adopțiilor internaționale.
Anterior, în februarie 2001, baroana Emma Nicholson, raportor al Parlamentului European pentru integrarea României în Uniunea Europeană, declara, la București, că așteaptă ca Parlamentul României să adopte o declarație privitoare la protejarea copiilor. Ea arăta că acesta ar fi un semn că România dorește rezolvarea rapidă a problemei copiilor instituționalizați, sugernd totodată Parlamentului să ceară Guvernului blocarea temporară a adopțiilor internaționale.
Premierul de atunci, Adrian Năstase, aprecia că adopția internațională nu reprezintă cea mai bună formulă. Totuși, România nu putea renunța deocamdată la adopțiile internaționale, acestea fiind ultima soluție prin care putea fi rezolvată situația orfanilor.
Trei luni mai târziu, în urma criticilor care asociau adopțiile internaționale cu „exportul” de copii, premierul Năstase declara că Executivul privește cu seriozitate această problemă și că va lua în calcul recomandările externe, dar că decizia aparține în exclusivitate autorităților române.
În luna mai a aceluiași an, raportorul european pentru România readuce în discuție problema copiilor instituționalizați, în contextul negocierilor de aderare. Emma Nicholson afirma, într-un interviu, că abordarea deficitară privind protecția copilului ar putea să împiedice România să deschidă în mod corespunzător și să încheie capitolul referitor la justiție și afaceri interne, încetinind ori chiar blocând negocierile până al soluționarea problemei.
În 2001, adopțiile internaționale au fost suspendate. Decizia a fost argumentată prin faptul că sistemul introdus în 1997 permitea apariția unor abuzuri, în baza unor criterii neclare, prea multe organizații (110) fiind acreditate să intermedieze adopții internaționale, pentru care percepeau taxe între 3.000 și 30.000 de dolari, sume imposibil de controlat.
De la suspendarea adopțiilor internaționale și până în aprilie 2003, peste 400 de copii români au reușit să plece la familiile adoptive din străinătate. În aceeași perioadă, CRA înregistrase aproape 5.000 de cereri de adopție internațională, a căror rezolvare depindea de ridicarea moratoriului.
