Chestia cu vârsta

Turul sferturilor de finală ale celor două competiții europene nu a adus vreo lămurire în privința măcar a vreuneia dintre cele opt echipe rămase în cursa pentru cele două trofee, șanse de calificare păstrând absolut toate. Așa, ca impresie artistică, se poate spune că Barcelona pare pornită pe drumul către finală, fără însă a fi sigură măcar de accesul în… semifinală, din moment ce învinsa sa de marți, Manchester United, a reușit în turul anterior să răstoarne la Paris ceea ce părea compromis încă de la Manchester. Cu două mențiuni: că atunci pierduse la scor încă mai mare, dar și că PSG nu e Barcelona. De aici și pronosticul meu, că Barca se califică. Mai greu, dacă nu imposibil, îi va fi lui City, întrucât Tottenham, poate cea mai nehazoasă echipă dintre toate opt, nu cred că va lua două goluri fără să înscrie și ea unul. Ar fi aproape tragic ca din două echipe din Manchester nici măcar una să nu meargă mai departe. Dintre „englezoaice”, Liverpool pare cea mai sigură de calificare, Porto neavând, cred eu, forța de a răsturna un handicap de 2 goluri. Cel mai interesant retur cred că se anunță a fi cel de la Torino, cu un Juventus care, nu știu de ce, pare că joacă bătrânește, nu neapărat prin comparație cu puștanii lui Ajax. Iar ăștia joacă fără mamă, fără tată, fiind în stare, cred asta cu tărie, să câștige în deplasare, așa cum au făcut și la Madrid. În Europa League, mai nimic special, exceptând apariția noului fenomen, Joao Felix de la Benfica. La cei 19 ani și 5 luni, nu cred că-i spune nimeni de la clubul său că mai are de crescut, că experiența, că forța, că maturitatea, că etc., glume care la noi funcționează pare-se veșnic, din moment ce Ianis Hagi, mai bătrân cu 1 an și o lună decât Felix, este considerat încă un copil care mai are de crescut, de învățat, de etc.