Cum spuneam și cu altă ocazie, campionatul național de fotbal nu-l urmăresc, fiindcă e lipsit de sare și piper, cu aceleași seculare „Steaua” și „Dinamo”; în antiteză cu campionatul de divorțuri, de care sunt captivat. Cu alte cuvinte, sunt un microbist de divorțuri, interesându-mă în principal divorțurile de primă ligă, unde se confruntă marii campioni, înalții artiști ai performanței. Ca să mă laud puțin, pe ultimele mari divorțuri românești am și pariat, ceea ce-mi deconspiră flerul deosebit. N-a fost așadar nici o surpriză pentru mine că marea scriitoare Mihaela Rădulescu – lansată în lumea bună ca anexă a defunctul șmecher Dan Iosif -, s-a dezlegat de afaceristul evreu cu nume predestinat de încornorat – Elan – sub al cărui frunziș financiar a petrecut o vreme. În aceeași notă a previzibilului, se înscrie și dezmăritarea modistei Romanița cu fustița, cea greu încercată de nostalgii – sub formă de coșmaruri, zic eu cu răutate – după timpurile când purta la cingătoare un breloc ușor caraghios, pe nume Irinel Columbeanu.
Așa e omenește, după cum se vede, ca la un moment dat soțul s-o apuce „hăis”, iar soața „cea”. Cântărețul Rod Stewart, ajuns și el la a „n”-a nevastă bifată, observa cu multă filozofie că instituția căsătoriei s-a consacrat când bărbatul trăia în medie – din pricini numite războaie, sifilis, ciumă bubonică etc. – doar vreo 25-30 de ani; de unde se deduce că, pentru timpurile de azi, când pământenii apucă lejer vârste rotunjoare de 70-80 de ani, o singură soțioară, de care să fii legat pe viață, înseamă mult prea puțin. E nevoie, se pare, de mai multe consoarte, de mai multe borne maritale pe drumul vieții.
Mai cu sculele psihiatrului, se exprima regretatul profesor Petru Brânzei, fost director al spitalului „Socola”, pe unde a trecut și încă mai trece atâta lume bună. Spunea marele Brânzei – nu e nici o ironie, chiar a fost mare! – că a întreține relații intime cu soția ta, după consumarea a 4-5 ani din căsătorie, se numește, în mod clar, incest. Se numește incest, întrucât, în tot acest timp de trai la comun, nevasta s-a metamorfozat ori în mamă, ori în fiică, ori în soră, ori în bunică, ori în verișoară prin alianță.
Atâta rutină în doi trece prin mașina maritală de tocat, încât, din coasta nevestei de altădată, iese de obicei o rudă apropiată. O rudă care, se înțelege, doar amantă nu-ți poate fi. Cu cât soții aflați la răscruce înțeleg mai ușor acest lucru, cu atâta divorțul va fi mai ușor de depășit. Au cuvântul avocații părților!
