Cheia marilor succese…

…sunt înfrângerile dese! Nu, nu este o fractură de logică, întrucât se știe că omul din greșeli, înfrângeri, insuccese etc. învață. Desigur, cu condiția să facă o analiză lucidă, să tragă concluzia corectă și să aibă timpul și puterea de a îndrepta ceea ce a condus la înfrângere. Uneori, lucrul acesta este imposibil, întrucât nu există calitatea umană necesară. Mă refer direct la una din cele trei înfrângeri românești din ultimele câteva zile, cea a Stelei în fața lui Napoli, la polo, într-o cupă europeană comparabilă cu Europa League din fotbal. De polo nu prea am vorbit în această rubrică. Am menționat, cel mult, câte o nouă calificare a Naționalei la competițiile majore, campionate mondiale și olimpiade, ea fiind cumva abonata la astea, ceea ce nu-i chiar la îndemână altor sporturi de echipă. Însă niciodată, absolut niciodată, nici Naționala, nici vreo echipă de club n-a depășit limita mediocrității, după calificare urmând… nimic. Probabil că românul nu-i născut pentru performanță la polo, așa cum negrii nu fac mai nimic în competițiile de înot. O situație similară am putut observa în aceeași zi și la volei. Ne-am bucurat că o echipă românească a câștigat o grupă de Champions’ League, ajungând să dea piept în play-off cu o echipă rusească, acum doi ani chiar deținătoarea trofeului. Ceea ce am văzut însă a avut darul de a ne liniști definitiv. Ca să o dăm tot pe fotbal, a semănat cu un ipotetic meci dintre Real Madrid și Avântul Frasin. Da, la ruși jucau și niscai foști sau actuali campioni mondiali sau olimpici, dar parcă prea era mare diferența dintre străinii lor și străinii noștri, și parcă și mai mare cea dintre ruși și români. Aici nu mai ține chestia că nu suntem născuți pentru volei, fiindcă acum vreo 40-50 de ani se juca chiar finala Cupei Campionilor între Dinamo și Rapid! Singura mulțumire ar fi ca din înfrângeri să începem totuși cândva să învățăm.