A trecut ceva vreme de la absurda moarte a poetului Cezar Ivănescu. Oficial, nici o reacție. Uniunea Scriitorilor nu pare interesată în stabilirea clară a responsabilităților pentru decesul unuia dintre cei mai importanți poeți români. Colegiul Medicilor a ajuns să fie sesizat de o persoană… din Israel. Căreia i s-a răspuns că reclamația a fost îndrumată către Colegiul Medicilor din Bacău. N-ar fi de mirare să ajungă la Colegiul din Răcăciuni!
De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din București și o înmormântare ieșeană cu onoruri militare, atât.
În rest, tăcere! Procurorii sunt adânc preocupați de cazul valizei cu arginții lui Becali, de milioanele sfeterisite la transferurile fotbaliștilor, pentru a se mai auto-sesiza și a cerceta latura penală a morții lui Cezar, adusă la nivel de eveniment local menit să-l rezolve… taman doctorii din urbea incriminată! Fiica adoptivă a lui Cezar, Clara, mi-a trimis un trist documentar ce dezvăluie nu numai iresponsabilitatea clinicii particulare băcăoane, ci și flagrantul dezinteres cu care cazul a fost tratat pe tot parcursul evenimentelor. Elicopterul SMURD, și așa chemat mult prea târziu, a întârziat 4 (patru!) ore. Până și autopsia (ce avea să desființeze diagnosticul băcăoan) a fost bizar tergiversată; corpul a fost necropsiat la IML numai după intervenția lui Adrian Păunescu pe lângă ministrul sănătății! Dacă și pentru un astfel de serviciu e nevoie de pile… Pour la bonne bouche, directorul Muzeului Literaturii a refuzat depunerea răposatului în incinta instituției, motivând cinic că „Muzeul nu-i capelă”.
Dar cele mai flagrante sunt culpele medicale. Față de ceea ce se știa până acum, documentarul alcătuit de Clara vine cu informații noi, profund acuzatoare. Pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale cu anestezie generală fără a i se face un control cardiologic și fără investigațiile standard paraclinice (EKG, radiografie pulmonară, analiza sângelui). Nu există un formular de consimțământ semnat de Cezar, nici un contract operator între pacient și clinică. Familia a fost informată, după transferul la Spitalul județean de urgențe din Bacău, că poetul ar avea „niște minore complicații”, fără a se specifica gravitatea situației. Diagnosticul a fost eronat (embolie pulmonară) și tratamentul cu trei doze de Furosemid complet neindicat (medicamentul provoacă aritmii și scădere a tensiunii). La Spitalul de urgențe Floreasca, medicii au constatat că inima lui Cezar funcționa cu doar 20% din resursele ei reale. Bolnavul a ajuns la București fără buletinul de analize, care a ieșit, din laboratoarele băcăoane, după decesul pacientului! Ceea ce înseamnă că intervenția operatorie și, mai ales, anestezia generală, s-au făcut fără a se cunoaște starea organică a pacientului. Unde s-a mai văzut așa ceva? Certificatul medical constatator emis de IML adaugă la starea morbidă inițială, miocardioscleroză, miocardită dialatantă, precum și alte grave afecțiuni. La Floreasca, medicii au fost pur și simplu îngroziți că unui pacient cu simptome clare de afecțiune cardiacă a primit tratament pentru… embolie pulmonară.
Cezar Ivănescu a murit cu zile.
Unii se întreabă, tot mai alarmați, cum se trăiește în România.
Ar trebui să ne întrebăm și cum se moare.
