Cele două porți ale Pătrăuților

Călătorul care ajunge la marginea sudică a localității Pătrăuți – Suceava, localitate veche, datând din vremea celui mai strălucit voievod al moldovenilor Ștefan cel Mare și Sfânt, este oprit din drumul său de o tablă indicatoare care-l înștiințează că se află în preajma uneia din ctitoriile Măriei Sale.
Incitat de cele aflate și dornic să cunoască monumentul, călătorul nostru întâlnește, dacă urmează îndemnurile indicatorului, una dintre bisericile autentice moldovenești, fostă mănăstire de maici a lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Forma de cruce a structurii sale este revelatoare.
Întreptându-se spre sfântul lăcaș, drumețul urcă panta dulce a unui mic deal și, înainte de a păși înăuntru, e invitat să se așeze și să se reculeagă de masa lui Ștefan Vodă, probabil prototipul celei pe care, mai târziu, o va sculpta unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, Constantin Brâncuși.
Exact în fața lui, pe tot peretele exterior dinspre apus, unde află încadrată ușa de la intrare, se desfășoară panorama înfricoșatei judecăți de apoi. Tronând pe scaunul dreptății veșnice, Iisus Hristos alege sămânța bună de neghină.
În imagini cutremurătoare, care mai păstrează încă prospețimea culorilor, meșteri vestiți, cu nimic mai prejos decât măieștrii renașterii italiene, au dat viață unor figuri care și astăzi impresionează prin autenticitatea expresiei și a detaliilor. Bucuria acelora care se înghesuie spre porțile raiului și suferința celor care ard în flăcările iadului – și aceștia sunt în general cei de altă credință – sunt numai câteva din trăirile care se citesc pe chipurile celor zugrăviți pe ziduri.
În interior, pe unul dintre pereții pronaosului (deasupra ușii de la intrare) ne întâmpină o altă frescă monumentală. Unicitatea ei, în contextul picturii bisericești, rezidă în faptul că înfățișează Cavalcada sfinților militari (Cavalcada Sfintei Cruci). Călări pe cai și purtând haine militare, armata cetelor sfinte, conduse de Arhanghelul Mihail, de Constantin cel Mare și Sfânt, de Sfântul Procopie și de alții, se avântă în lupta împotriva dușmanilor.
Dimensiunea politică, prezentă în mentalitatea contemporanilor lui Ștefan cel Mare și Sfânt, este sugerată subtil în astfel de fresce. Pe peretele din naos se află zugrăvit Ștefan cel Mare și Sfânt, care, după opinia lui Dimitrie Onciul, reprezintă unul dintre portretele cel mai bine realizate ale domnitorului „din câte există la alte biserici și mănăstiri”.
În felul acesta, poarta care se deschide în suflet nu poate duce decât la întărirea credinței creștinilor și la prețuirea minunilor inspirate de ea.
Pe o altă poartă, mai accesibilă, călătorul pătrunde în lumea realităților imediate ale Pătrăuților, pentru a fi martor la toate bucuriile și nevoile sătenilor. Pe terenul din mijlocul localității, vizitatorul poate admira impozanta clădire a primăriei ridicate prin grija actualului șef al comunei, Dragoș Jureschi.
Alături de Primărie, e Căminul Cultural, „întinerit” prin grija aceluiași primar.
La solicitarea noastră de a înființa un muzeu ecumenic, primarul și consilierii au răspuns afirmativ, oferind una din sălile de la etajul Căminului Cultural.
Spațiul este deosebit de prielnic pentru organizarea unui muzeu religios, întrucât se află în sfera de pioasă evlavie a bisericii, aflată în imediata apropiere.
În primul rând, faptul este realizabil, întrucât dispun de un mare număr de exponate aparținând mai multor culte: cărți religioase vechi din secolele XVI-XIX, scrise în diferite alfabete – slavon, gotic, latin, elin, copt, ebraic, etc. – , obiecte de cult: icoane vechi, candelabre, sfeșnice, potire, crucifixe, sculpturi, dar și ceasuri de buzunar, de masă sau de perete înfățișând diferite scene biblice, monede vechi, unele din secolul IV, înfățișând pe Sf. Constantin cel Mare, și altele cu diferite teme religioase, manuscrise, un gramofon vechi (cu pâlnie de lemn de rezonanță) cu discuri religioase, broderii, etc..
În al doilea rând, înfăptuirea intenției noastre pare să devină cu putință pentru că primarul obișnuiește să-și țină promisiunile.
Așa cum a rezolvat problema romilor sau a introdus apa în sat și a asfaltat drumurile, etc., tot așa suntem siguri că ne va ajuta la înființarea muzeului.
Se poate spune că numai pătrunzând prin cele două porți, călătorul poate cunoaște chipul adevărat al Pătrăuților, fața lui trecută și cea prezentă. Iar legătura dintre acestea, firul invizibil al continuității nu poate fi decât un muzeu ecumenic.
Prof.Arhid. Ștefan Hreniuc