Cel mai vârstnic localnic al comunei Pătrăuți este Constantin Pînzariu, care a împlinit ieri 100 de ani. Bătrânul a aniversat un secol de viață alături de fiica sa, Elena, de nepoți și strănepoți și nu a fost ocolit nici de autoritățile locale. Primarul Adrian Isepciuc, fostul primar Dragoș Jureschi și un fost coleg de muncă, Dragoș Luțac ”a lu’ Poznă, care a lucrat la Telefoane”, i-au adus sărbătoritului o diplomă ”Un secol de viață” din partea primăriei și un tort. ”Bine-ați venit la mine”, și-a întâmpinat Constantin Pînzariu oaspeții. ”Nici nu știu când au trecut 100 de ani”, a mai spus el.
Chiar dacă nu mai vede și nu mai aude bine, bunicul este bucuros de musafiri. Nu se plânge de povara anilor; acum a rămas cel mai bătrân din sat, luându-i locul Marandei Aelenei, ”Socotitoarea”. Ne povestește că a fost diriginte la poștă și a dus scrisorile, telegramele și pensia consătenilor săi mai bine de 30 de ani. Chiar înainte de a se pensiona, a trecut pe lângă moarte ”la mustață”, într-un accident cu mașina Poștei, încărcată cu saci cu bani. ”A fost o explozie la roata de sub șofer și atâta știu, că am văzut copacul de pe marginea drumului și am tras capul într-o parte, să mă feresc”, își amintește bătrânul. Prima grijă a celor veniți la fața locului a fost recuperarea banilor, își mai amintește Constantin Pînzariu, la fel cum nu uită nici răceala dată pe spate de benzina care curgea pe sub el, din rezervorul spart.
”Fărâmat tot” l-au dus la spitalul din Suceava, unde regretatul chirurg Mircea Posteucă l-a refăcut ca nou. ”N-a băut și n-a fumat niciodată, și asta l-a ajutat să-și revină complet. Până și pielea i s-a refăcut în totalitate”, ne-a spus mândru strănepotul lui, Doru Alexandru.
Ajungem cu ghemul amintirilor la anii celui de-al Doilea Război Mondial, pe care Dragoș Pînzariu i-a petrecut concentrat în armată, făcând fortificații, la Cernăuți și la București. L-au luat în 1939 și l-au lăsat la vatră în 1946.
După război a ajutat și el la construirea societății multilateral dezvoltate, pe șantierele patriei. Spune că 4 ani a lucrat la construirea orașului Victoria, la poalele munților Făgăraș, apoi a venit acasă, în locurile natale, la Pătrăuți. A zidit casă, și-a întemeiat o familie și a muncit toată viața. La 100 de ani, nu mai are mari curiozități față de ce i-ar aduce viitorul. Doar se bucură de fiecare zi pe care o primește și de prezența celor din jur.
