Cu toții pornim pe drumul căsătoriei cu gândul că se va aplica și în cazul nostru cuvântul din poveste: „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Chiar dacă am fost sau nu plecați pe drumuri rătăcitoare, după terminarea mesei de nuntă, putem spune într-un fel că începe viața obișnuită, viața pe care a început-o fiul risipitor după întoarcerea acasă.
Inelul a rămas pe deget, dar masa la care s-a servit vițelul cel gras s-a încheiat, oricât de îmbelșugată și prelungită a fost. Din zilele următoare, cu toții s-au întors la viața de zi-cu-zi, fiecare la treburile lui. La fel fac și proaspeții însurăței, angajați de acum, amândoi, într-un drum pe care au hotărât să-l parcurgă împreună până la moarte.
Viața împreună, care începe odată cu căsătoria, poate degenera încetul cu încetul într-un loc în care domină frica și nesiguranța, în care fericirea poate părea doar un vis pierdut, iar bătrânețile un coșmar. Sau poate fi transformată în cel mai sigur loc de pe pământ, chiar și în epoca noastră contemporană, marcată de crize pe toate planurile. Și Cel Care va păstra acest loc sigur este chiar Mântuitorul Iisus Hristos, dacă vom crede că El e Piatră de susținere, Stânca pe care clădim edificiul familiei noastre. Pornind de la aceasta, vom putea trece cu nădejde prin osteneala zilelor în care va părea că harul venit la Taina Cununiei ne va fi părăsit, strălucirea soțului sau soției va fi pălit și tot ce mai vedem la el sau ea sunt doar defectele.
Calitățile partenerului – daruri pentru mine
Un punct de sprijin în osteneala zilei de om căsătorit este hotărârea de a-l vedea pe partenerul nostru ca fiind valoros, indiferent dacă acesta ne „demonstrează“ sau nu valoarea sa. Cu toții suntem valoroși pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu, după har. Oricât de căzut ar fi cineva, acesta nu-și pierde calitatea de fiu al tatălui său. Și oricât de împietrit ar fi cineva, nu poate să nu-și iubească fiul. Și dacă acest lucru se întâmplă la noi, oamenii, cu cât mai mult la Dumnezeu, Care ne iubește cu iubire infinită, Care este Iubire. Doar că, uneori, poate de cele mai multe ori, nu ne ridicăm la măsura aceasta de a ne respecta noi înșine acest statut ori de a-l respecta pe cel al persoanelor din jur și mai ales al soțului sau soției, pe care îi putem vedea și în ipostaze mai puțin onorante.
Și totuși, cum putem face asta? Cum îi mai putem vedea valoarea?
Jim Daly, autorul cărții „The Best Advice I Ever Got on Marriage: Transforming Insights from Respected Husbands and Wives“, sugerează în introducerea acestei cărți că avem nevoie să-l vedem pe partener ca pe un dar neprețuit de la Dumnezeu, ca pe o comoară. Privindu-l ca pe o comoară, îl vom și cinsti. Iar când ne cinstim soțul/soția, o vom face indiferent dacă acesta dorește asta sau nu, „merită“ ori nu. Este o decizie care nu ține seama de „meritul“ celuilalt, ci de disponibilitatea și alegerea proprie de a cinsti pe cineva.
Cinstindu-ne soțul sau soția ca pe o comoară, se va întâmpla o minune: ni se va deschide inima către el/ea. Pentru că, spune Mântuitorul, „unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta“ (Mt. 6, 21). Dar nu încercați să vă considerați soțul/soția o comoară așa, la general, fără a vă gândi totuși la câteva lucruri pe care într-adevăr le prețuiți la el/ea (și cu siguranță veți găsi mai multe, chiar dacă au trecut mulți ani de când sunteți împreună și s-au estompat calitățile care la început se vedeau cu ochiul liber). Apoi, împărtășiți această listă și soțului/soției, ori, dacă încă nu puteți face asta, puneți această listă în fața lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru calitățile cu care l-a înzestrat și care au devenit astfel daruri pentru voi personal.
„Mă simt iubit când…“
Odată ce recunoaștem valoarea partenerului de viață, este important să lăsăm ca această atitudine să transpară prin fapte. Aceasta este hrana cu care alimentăm relația noastră. Și ne putem ajuta în acest demers rugându-l chiar pe el să completeze o frază de genul: „mă simt iubit când…“, cu cât mai multe propoziții.
Într-un seminar organizat de autorul mai sus-amintit, la această întrebare a obținut o mulțime de răspunsuri, printre care: „te rogi pentru mine și cu mine“, „mă iubești și mă accepți necondiționat“, „mă lași să intru în lumea ta, îmi împărtășești sentimentele și gândurile“, „acorzi importanță sentimentelor mele“, „petreci timp cu mine“, „mă susții când sunt la pământ“, „îmi faci complimente“, „mă ierți când îți greșesc cu ceva“, „îmi spui cât de mult mă apreciezi“, „îți faci timp să observi ce fac pentru tine și pentru familie“, „îmi împlinești nevoile sexuale“, „mă corectezi cu tandrețe și delicatețe“, „râzi, te distrezi împreună cu mine“. Oricare ar fi răspunsul soțului/soției, să aveți în vedere că acesta este o informație de milioane, pe care o puteți folosi pentru revigorarea căsniciei. Unele răspunsuri vă pot arăta că soțul/soția are așteptări imature ori pe care nu le puteți împlini, pentru că nu este al vostru a împlini. Va fi o descoperire extraordinar de importantă, pentru că veți putea astlfel înțelege de ce, oricât v-ați chinuit mai înainte, nu ajungeați la inima lui/ei. Acum Îl puteți ruga pe Dumnezeu să-i arate El Însuși partenerului că este iubit, pe căile pe care El singur știe că „merg“ cel mai bine la inima lui, și aveți încredere că o va face într-adevăr. Alte răspunsuri vor fi extrem de simple, de genul „pui tacâmurile la locul lor“, iar acest lucru vi se va părea foarte ușor să-l faceți și-l veți face din iubire, știind că în acel moment partenerul se simte iubit. Veți fi uimiți să vedeți cum se reînnoiește relația, pornind de la câteva lucruri mărunte. Cineva spunea că „secretul unui mariaj de succes presupune să te îndrăgostești de mai multe ori, de fiecare dată de aceeași persoană.“ La fel vă urez și eu.
(Cristina STURZU, Sursa: Ziarul Lumina)