Cel de al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ales astăzi

Cel de al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române va fi ales astăzi, din cei 29 de episcopi eligibili, favoriții pentru ocuparea acestei funcții fiind mitropoliții Daniel al Moldovei și Bucovinei, Bartolomeu al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și Teofan al Olteniei.
Sfântul Sinod se întrunește, astăzi, la 41 de zile de la vacantarea scaunului patriarhal, pentru desemnarea a doi sau trei candidați la funcția de patriarh al BOR, ședința extraordinară fiind convocată de Locțiitorul de Patriarh.
Potrivit statutului de organizare al BOR, ierarhul care prezidează ședința Sfântului Sinod nu poate candida la funcția de patriarh, astfel că, din cei 49 de ierarhi din Sinod, ar trebui să rămână eligibili doar 48. Totodată, potrivit acelorași reglementări, pot candida numai „Mitropoliții, Arhiepiscopii și Episcopii eparhioți” (prevedere care îi exclude pe episcopii vicari), astfel că rămân în cursă numai 29 de candidați.
Președinția este încredințată ierarhului cu cea mai mare vechime în hirotonie, cu condiția să nu existe impedimente sau un refuz din partea acestuia. Astfel, ședința Sfântului Sinod ar trebui prezidată de ÎPS Nicolae, mitropolitul Banatului. În cazul în care acest refuză, președinte al lucrărilor Sfântului Sinod poate fi ÎPS Serafim al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania și Europa Centrală, urmat (în ordinea hirotoniei) de ÎPS Petru al Mitropoliei Basarabiei.
Cu toate acestea, doi dintre episcopii eparhioți – PS Ioachim al Hușilor și PS Eftimie Romanului – ar putea să nu participe la lucrările Sfântului Sinod, din motive de sănătate, ceea ce înseamnă că nici aceștia nu vor putea fi votați, pentru scaunul patriarhal lupta urmând să se dea între 27 de ierarhi.
De asemenea, ierarhii au posibilitatea ca, după deschiderea ședinței, înaintea votului, să anunțe că nu doresc să candideze la șefia BOR.
– Favoriții: Daniel al Moldovei, Bartolomeu al Clujului și Teofan al Olteniei
Primul dintre favoriți, cunoscut chiar mai înainte de moartea PF Teoctist, este ÎPS Daniel al Moldovei și Bucovinei, actualul locțiilor patriarhal, care, potrivit multora dintre clerici, ar avea cele mai mari șanse la scaunul patriarhal.
La 7 iunie 1990 a fost ales, iar la 1 iulie 1990 a fost înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Ca mitropolit al Moldovei și Bucovinei, ÎPS Daniel a reactivat învățământul teologic, fondând Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” din Iași, precum și cinci noi seminarii teologice.
Mitropolitul Daniel, reprezentant al curentului modernist (ecumenist), este însă contestat de partea „tradiționalistă” a bisericii tocmai pentru deschiderea sa către dialogul ecumenic și interreligios. Acuzele care îi sunt aduse sunt legate, în special, de implicarea sa în mișcarea ecumenică și de deschiderea pe care o manifestă către celelalte biserici creștine.
„Comunitatea Creștinilor Ortodocși Practicanți din cadrul Bisericii Ortodoxe Române”, organizație necunoscută și ca atare nerecunoscută de BOR a lansat, în Iași și București, mai multe afișe în care îl acuza pe IPS Daniel că „fost angajat al catolicilor, propus de masoni, cu înclinații de dictator”. Organizația își fundamenta acuzațiile pe faptul că IPS Daniel a studiat în străinătate iar unul din membrii Adunării Naționale Bisericești, despre care se știe că a avut de-a face cu masoneria, a anunțat că îl va susține pe ÎPS Daniel pentru ocuparea funcției de patriarh.
Atacurile organizației cu pretinse valențe creștine nu au avut efectul scontat, demersurile acesteia fiind apreciate ca „atacuri” la adresa Bisericii, fapt care nu a făcut decât să consolideze poziția ÎPS Daniel.
– Susținuți dar și contestați
Mitropolitul Bartolomeu Anania este un alt posibil candidat la scaunul patriarhal. În vremea regimului comunist, Bartolomeu Anania a fost încarcerat (între 1958-1964), iar la un an de la eliberare, a plecat în comunitățile românești din America și Canada.
La 21 ianuarie 1993, Bartolomeu Anania a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar în 7 februarie 1993 hirotonit arhiereu și instalat în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Bartolomeu Anania, susținea că își va depune candidatura dacă Sfântul Sinod îi va cere acest lucru.
Atitudinea ierarhului ardelean este îndreptățită, mai ales că trecutul său nu este tocmai curat, unii dintre deținuții politici susținând că, în închisoare, acesta ar fi acceptat să colaboreze cu torționarii. De asemenea, ierarhul este acuzat, în unele cercuri, că, după eliberarea sa ar fi fost trimis în străinătate ca să dezbine diaspora română.
În același timp, unii dintre ardeleni încă îl consideră vinovat pentru divizarea Mitropoliei Ardealului, considerând că dorința acestuia de a ajunge în fruntea Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului a distrus unitatea unei mitropolii istorice și a redus din puterea unei unități administrativ-teritoriale a BOR.
Interesant este și modul în care Bartolomeu Anania a intrat în competiție, după ce recent anunțase că nu este interesat de scaunul patriarhal. Astfel, în presă au apărut informații potrivit cărora „o parte din trupul bisericii” îi cere ierarhului să candideze la funcția de patriarh, în fapt fiind vorba de mai multe semnături strânse de angajații unei reviste religioase pentru a legitima intrarea în cursă a lui Anania. Demersul publicației a fost amplificat de mai multe organizații non-guvernamentale care s-au grăbit să anunțe intrarea în cursa pentru șefia BOR a ierarhului ardelean.
Intenția lui Bartolomeu Anania de a veni la conducerea BOR, anunțată în ultimul moment, pare să destabilizeze „socotelile” unora dintre clerici, care îl vedeau deja patriarh pe ÎPS Daniel.
Cu atât mai mult, există voci care consideră că alegerea la conducerea BOR a lui Bartolomeu Anania este o soluție „de tranziție” prin care se evită o divizare a BOR, mai mult sau mai puțin vizibilă, determinată de cele două curente existente în Biserică: cel tradiționalist și cel modernist (ecumenist).
Pe fondul intrării în lupta pentru conducerea BOR a lui Bartolomeu Anania, candidatura mitropolitului Teofan al Olteniei, văzut de mulți, drept un reprezentant al „tradiționaliștilor”, pare incertă.
Cu toate acestea, ÎPS Bartolomeu Anania, care, din altă perspectivă – vârsta înaintată și problemele de sănătate – cu greu poate fi considerat un viitor patriarh, poate lesne juca rolul de „arbitru” al alegerilor, el putând atrage voturi, care ulterior să revină lui IPS Teofan, al cărui susținător IPS Anania s-a arătat încă de la început.
IPS Teofan al Olteniei, acum în vârstă de 48 de ani, este Licențiat al Facultății de Teologie din București, iar în 1984 a devenit doctor în teologie, în 1990 a urmat cursurile Institutului Teologic Saint-Serge din Paris.
În anul 2000, după moartea ÎPS Nestor Vornicescu, Teofan a devenit arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei. A fost unul dintre ierarhii apropiați de Prea Fericitul Teoctist.
Cu toate că cei trei candidați la scaunul patriarhal par a fi cunoscuți înainte de alegerea lor de către membrii Sinodului, oricare dintre ierarhii români poate fi ales la conducerea BOR. Procedura de desemnare a candidaților este prin vot secret, ceea ce deschide posibilitatea desemnării oricăruia dintre ierarhi, în funcție de conștiința votanților.
– Noul patriarh va fi învestit în funcție peste aproximativ trei săptămâni
După desemnarea candidaților, are loc ședința Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului patriarh.
Colegiul Electoral Bisericesc este constituit din membrii Adunării Naționale Bisericești (organism reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Române format din membrii Sfântului Sinod și din câte trei reprezentanți ai fiecărei eparhii, doi laici și un cleric), cei ai Adunării Eparhiale a Eparhiei vacante (Patriarhul este și Arhiepiscopul Bucureștilor, Adunarea eparhială fiind formată 30 de membri, din care 20 mireni și 10 clerici).
De asemenea. din Colegiu fac parte, ca membri de drept, câte un decan și câte un director, clerici, de la instituțiile de învățământ teologic din fiecare Mitropolie (în țară fiind șase mitropolii), desemnați de mitropolit în consultare cu ierarhii sufragani, dintre care să nu lipsească decanul și directorul reprezentând eparhia vacantă. Colegiul Electoral Bisericesc este legal constituit cu prezența a două treimi din membrii săi și alege valabil cu majoritate, adică jumătate plus unu din membrii prezenți.
Ierarhii eparhioți se aleg prin vot secret de către Colegiul Electoral Bisericesc dintre doi sau trei candidați desemnați de Sfântul Sinod. În cazuri excepționale și motivat se admite și un singur candidat. Membrii Colegiului Electoral Bisericesc vor primi la începutul ședinței câte un curriculum vitae al celor doi sau trei candidați desemnați.
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române devine candidatul care a obținut majoritatea, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. Dacă nici unul dintre cei doi sau trei candidați nu a întrunit majoritatea, se organizează o nouă votare, la care participă primii doi candidați care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit majoritatea, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. În caz de paritate decid sorții.
Noul patriarh, care va avea titulatura „Prea Fericirea Sa, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Prea Fericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”, va fi învestit în funcție peste aproximativ trei săptămâni, în perioada de la alegere până la învestire interimatul fiind asigurat, indiferent de ierarhul ales la conducerea BOR, de ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Patriarhul Teoctist a murit în 30 iulie, în urma unui stop cardiac suferit ca urmare a complicațiilor apărute după operația de prostată la care a fost supus. Acesta avea 92 de ani și în ultimii 20 de ani a condus Biserica Ortodoxă Română.