Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat, marți, autoritățile române să nu distrugă 16 embrioni ridicați de la Clinica Sabyc și lăsați de procurori la INML „Mina Minovici” după ce o femeie a dat statul în judecată pentru că nu își putea recupera materialul genetic.
O femeie a cerut, în 18 februarie 2010, Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg să dispună luarea unor măsuri provizorii, să oblige statul român să permită transferul a 16 embrioni de la Insitutul Național de Medicină Legală (INML) „Mina Minovici”, unde au fost lăsați în custodie de DIICOT în cadrul anchetei penale privind Clinica Sabyc, la o clinică din Sibiu.
Președintele Camerei CEDO, care analizează cazul, a decis să indice Guvernului României că este în interesul părților și pentru buna desfășurare a procedurilor la Curtea Europeană ca embrionii să nu fie distruși după 25 februarie, pe toată durata procesului la Strasbourg.
De asemenea, președintele Camerei a solicitat Guvernului român să informeze cu privire la ce se va întâmpla cu embrionii după data de 25 februarie și cu privire la legislația internă și procedurile ce pot permite femeii să obțină de urgență o decizie de transfer a embrionilor, pâăă la 12 martie.
Reclamanta are un băiețel de un an, născut ca urmare a unei proceduri de însămânțare artificială, realizată la Clinica Sabyc.
Din numărul total de 19 embrioni obținuți în urma procedurii de fertilizare in vitro, trei au fost folosiți pentru prima sarcină, iar 16 au fost crioconservați pentru a putea avea un al doilea copil.
În iunie 2008, cei 16 embrioni în stare de crinoconservare au fost încredințați spre păstrare, în baza unui protocol, Clinicii Sabyc, până la momentul în care corpul femeii va putea duce o nouă sarcină.
După ce a aflat în iulie 2009, despre ancheta Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), femeia a solicitat în 25 august 2009, instituției să îi comunice unde și în ce stare se aflau cei 16 embrioni crioconservați, precum și modalitatea practică prin care putea să reintre în posesia lor.
În 7 august 2009, DIICOT i-a răspuns că materialul generic ridicat de la Clinica SAbyc se afla în gestiunea Laboratorului de Generică din cadrul Institutului Medico-Legal „Mina Minovici” spre monitorizare și conservare și că „se impune ca această unitate de Parchet să fie contactată de către medicul specialist care urmează să realizeze embriotransferul pentru a fi pus în contact cu reprezentanții custodelui”.
Atunci, reclamanta a căutat un medic specialist embriolog, însă susține că din cauza presiunii mediatice, nimeni nu a fost dispus să facă embriotransferul.
Apoi, în octombrie 2009, a solicitat Asociației Embriologilor din România (AER), Ministerului Sănătății și Colegiul Medicilor din România sprijin pentru a găsi un medic specialist și a unei echipe care să facă transferul.
AER i-a recomandat să se adreseze Colegiului Medicilor din România sau altor asociații profesionale de profil, iar pentru că Ministerul Sănătății că nu poate interveni în relația contractuală dintre reclamantă și Clinica Sabyc, i s-a comunicat o listă cu unități sanitare care pot efectua activități de bănci de țesuturi umane, pe care femeia le contactase deja, dar refuzaseră să se implice în transfer.
Apoi, Colegiul Medicilor a răspuns că nu este competent să recomande un medic specialist embriolog care să facă transferul pentru că este împotriva normelor de etică și deontologie medicală.
Până la urmă reclamanta a găsit doi medici specialiști dispuși să facă embriotransferul la o clinică din Sibiu.
În 2 noiembrie 2009, clinica din Sibiu a cerut acordul Agenției Naționale de Transplant care nu a răspuns în niciun fel cererii.
La începutul lunii ianuarie, reclamanta a luat legătura personale cu directorul ANT, care a condiționat emiterea avizului de încheierea unui contract cu o societate de transport autorizată pentru transportul materialului genetic.
Firmele de transporturi fie au refuzat, fie nu au putut prezenta o autorizație pentru transportul de material genetic.
În 29 ianuarie, Clinica din Sibiu a cerut din nou avizul ANT pentru a face trasnferul.
Apoi, în 1 februarie, ANT i-a comunicat că nu-și poate da acordul pentru transferul embrionilor, întrucât Institul Național de Medicină Legală Mina Minovici nu este o bancă de țesuturi și de celule acreditată pe lângă ANT.
În aceeași zi reclamanta a comunicat răspunsul DIICOT pentru a găsi o soluție pentru rezolvarea problemei.
Procurorii au comunicat, în 10 februarie, că „motivarea reprezentantului agenției (n.r. Agenția Națională de Transplant) lipsită de rigurozitate și acuratețe juridică nu este opozabilă organului de urmărire penală”, motiv pentru care până la 25 februarie trebuie să se prezinte la sediul INML, însoțită de un embriolog și cu un container cu azot lichid pentru a ridica materialul genetic indentificat în banca de celule umane.
De asemenea, procurorii DIICOT precizează că odată ce urmărirea penală a fost finalizată, se va desesiza, astfel că nu mai pot fi achitate la INML sumele de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru mentenența băncii de materie genetică.
Reclamanta a solicitat clinicii să se prezinte la INML pentru transfer, însă în 12 februarie, reprezentații clinicii din Sibiu au răspuns că nu pot face transferul în lipsa avizului ANT, în autoritatea căreia funcționează.
De asemenea, femeia menționează că în momentul în care a încheiat contractul cu Sabyc, clinica era autorizată de ANT.
Între timp, femeia a reclamat situația la Curtea de la Strasbourg.
