Autor: Mohamed Mbougar Sarr
Traducător: Ovidiu Nimigean
Apariție: 2022
Nr. pagini: 496
Editura: Pandora M
„Ai vrea să scrii o singură carte, atât. Știi, în străfundurile tale, că una singură contează: cea care le dă naștere tuturor celorlalte și pe care le anunță. Ai vrea să scrii bibliocidul, opera care să le ucidă pe toate celelalte, ștergând urma celor de dinainte și convingându-le pe cele tentate să se nască să nu cedeze unei asemenea nebunii. Pe scurt, a aboli și a unifica biblioteca.” – Mohamed Mbougar Sarr, “Cea mai tainică amintire a oamenilor”
Descriere
În 2018, Diégane Latyr Faye, tânăr scriitor senegalez, descoperă la Paris o carte mitică, editată în 1938, Labirintul neomenescului. Nu se mai știa nimic despre autor, numit în epocă „un Rimbaud negru”, după scandalul declanșat de apariția romanului său. Diégane pornește, fascinat, pe urmele misteriosului T.C. Elimane, confruntându-se cu marile tragedii care au fost colonialismul și Holocaustul. Fără să piardă firul anchetei sale, Diégane frecventează la Paris un grup de tineri scriitori africani, care își dispută ideile, beau, fac dragoste și se întreabă despre necesitatea de a crea în condițiile exilului. În vârtejul acestei căutări, Diégane se va apropia de două femei: sulfuroasa Siga, deținătoarea unor secrete despre Elimane, și energica fotoreporteriță Aïda…
Ce spun criticii
„O declarație de dragoste pentru literatură.” (Lire)
„Cea mai tainică amintire a oamenilor e o carte mare, o bijuterie de măiestrie literară care te încântă, te copleșește, te urmărește.” (L’ Express)
„Un vast labirint, dar un labirint al omenescului – genealogic, politic, estetic – în care autorul, fără a ne purta de mână, nu ne pierde totuși niciodată.” (Le Monde)
„O carte-lume, care ne ia cu ea la Paris, Dakar, Amsterdam, Buenos Aires, ne confruntă cu apocalipsele secolului XX și ne ajută să ne întâlnim cu Borges, Sábato, Gombrowicz.” (Télérama)
„Cea mai tainică amintire a oamenilor este o anchetă, o pasionantă și derutantă trecere printr-un mozaic de mărturii, de relatări și documente, dar este, de asemenea, un roman inițiatic.” (Libération)
