De când copiii sunt mici și mereu după aceea, aceste valori trebuiesc aplicate în mod deliberat și consecvent. Modalitățile sunt mai multe:
În primul rând le trăim și le exprimăm în comportamentul nostru noi ca părinți. Nu întotdeauna le putem aplica însă 100% și e bine să nu negăm acest lucru.
Chiar e foarte util să fim atenți la momentele în care nu le aplicăm pentru că acele momente pot fi exploatate foarte bine de către copil în sensul opus a ceea ce ne dorim noi. Și mă gândesc aici la mesajul pe care îl trimitem des copiilor „să nu minți!” Însă dacă e să ne analizăm amănunțit comportamentul nostru sigur întâlnim situații în care am mințit, uneori chiar cu copilul de față. Numai că îi spui unui cerșetor că nu ai bani când copilul tău știe că ai, poate fi gândit de către copil „mami spune o minciună ca să scape de cerșetor – hmm, deci asta poate fi o soluție”.
Așa că uneori e nevoie să îi explicăm copilului și astfel de situații, contradictorii pentru el, firești pentru noi. Și oare chiar nu există momente în viață când ar avea valoare să fim capabili să mințim? Dacă am fi sinceri nu noi, ne-am da seama că da. Și nu trebuie să căutăm mai departe de secretara unui director. Dacă ea nu ar fi în stare să spună senină și convingătoare că domnul director nu e în birou, când el e de fapt, atunci și-ar pierde postul, nu?
Soluția pe care am găsit-o noi în acest caz nu e să anihilăm abilitatea copilului de a minți, ci să îl învățăm că în cele mai multe cazuri e bine să nu o folosească (chiar dacă o are) dacă vrea să aibă relații de încredere cu ceilalți.
În același timp putem să verbalizăm în fața lor ceea ce facem în acord cu care valori și cum anume luăm decizii pe baza valorilor importante pentru noi. De exemplu: „Uff, ce obosit sunt, așa aș sta acasă, dar i-am promis prietenului meu că îl ajut la cărat mobila așa că trebuie să merg cu el.”
Ulterior putem folosi televizorul, internetul, revistele și celelalte persoane din jurul nostru pentru a exemplifica cum anume ele respectă sau nu anumite valori. Sigur pentru acest lucru e nevoie să petrecem timp alături de copilul nostru uitându-ne împreună la emisiuni sau citind cărți, reviste. Și chiar dacă surprindem împreună știrile e bine să explicăm că „unii oameni consideră că bătaia e cea mai bună soluție de a-și rezolva conflictele fiindcă nu știu ce altceva să facă – dar noi nu suntem de acord cu rănirea altor persoane, de aceea învățăm să discutăm deschis ceea ce nu ne convine. Însă e bine să știi să te aperi dacă te atacă un om cu care ai un conflict dar nu știe să reacționeze altfel decât violent, chiar dacă tu îi vorbești frumos.”
Apoi putem să îl ajutăm pe copil să ia singur decizii și să aleagă ce comportamente să adopte în funcție de valorile importante din familie. Cum facem acest lucru? Îi punem întrebări, îi cerem să gândească și din punctul de vedere al altor persoane, îl întrebăm despre efecte și consecințe, pe termen scurt, pe termen lung, pentru el și pentru alții și bineînțeles îi dăm informații pe care nu le cunoaște sau îl sprijinim să caute în altă parte.
Sigur, pentru a aplica oricare din acești pași e nevoie de o stare de vigilență și alerta permanenta, constanță și unitate în abordare. Nu poți să îi spui copilului azi „nu e frumos să arunci hârtii pe strada” și mâine când face același lucru să nu îi spui nimic. Sau tu să îi spui că nu e frumos să rupă florile, iar bona să îi spună „Hai să rupem flori să îi ducem lui mami!”. E nevoie să te hotărăști înainte ce valori respecți și să intervii cât poți de mult și în relația cu ceilalți (bunici, bone) astfel încât să te asiguri că și ei respectă aceleași valori în abordarea copilului tău (în restul vieții lor, firește pot aplica valori diferite).
Însă vine o vreme în care valorile familiei nu au atâta importanta ca cele ale grupului din care face parte copilul tău și atunci din păcate, capacitatea ta de intervenție e limitată. Pe lângă faptul de a ține aproape grupul din care face parte copilul tău, poți să ai mai multă liniște atunci dacă ai implementat valorile de bază … în primii 7 ani de acasă. Succes!
