Atleții de top care-și propun să-și folosească la maxim propriul potențial și să căștige competiții de renume apelează deseori la un coach personal, atât pentru pregătirea fizică, cât mai ales pentru pregătirea lor psihică. Știm din proprie experiență că uneori suntem foarte bine pregătiți pentru un examen, concurs, conferință, etc, dar emoțiile pe care le trăim înainte sau în timpul evenimentului ne afectează negativ propria performanță pentru că nu știm cum să le gestionăm în folosul nostru.
Și deseori părinții experimentează același lucru în relație cu copiii lor. Își doresc să fie calmi, răbdători, să se înțeleagă bine cu copilul lor, să evite conflictele, să îl asculte, să aibă zile de liniște și pace însă nu întotdeauna în realitate aceste dorințe se împlinesc. Deși nu își propun, ajung în anumite momente să își piardă calmul, să nu mai aibă răbdare, să nu își găsească suficient timp să îl asculte, să se certe, să ridice tonul, să fie nervoși sau să fie stresați. Din păcate aceste comportamente ale părinților determină reacții nedorite la copil care întăresc comportamentul părinților și printr-un efect de bulgăre se ajunge într-un cerc vicios din care e greu să mai ieși. Însă persoanele care își doresc asemenea atleților să fie mulțumiți de performanța lor ca părinți au și ei la îndemână servicii de coaching pentru părinți.
Coachingul pentru părinți acționează pe două căi: ajută părinții să găsească modalități mai bune de a interacționa cu copiii lor și îi învață cum să își gestioneze optim propriile stări emoționale în relație cu copiii și nu numai. Relația de coaching pornește de la premisa că părinții au în ei toate resursele(inclusiv resursa de a găsi alte resurse) pentru a face față cu succes situațiilor provocatoare cu care se confruntă, dar au nevoie să fie ghidați în aflarea acestor resurse. Ceea ce coach-ul face punând întrebări relevante care îi fac pe părinți să iasă singuri din blocajul în care se află.
Una din tehnicile folosite în coachingul pentru părinți este schimbarea pozițiilor perceptuale.
În prima etapă părintele povestește o situație problematică pe care a trăit-o în relație cu copilul său, totul din punctul lui de vedere: cum s-a comportat, ce a gândit, ce a simțit, etc.
Apoi aceeași situație este retrăită din punctul de vedere al copilului. Efectiv e nevoie să își schimbe locul în spațiu pe scaun sau pe podea acolo unde ar fi fost copilul și să relateze situația ca și cum el ar fi copil: ce a simțit față de modul în care a interacționat părintele cu el, ce a gândit, ce ar fi fost bine să facă diferit, etc.
În etapa trei, părintele se îndepărează de cele două poziții anterioare și ia locul unui observator neutru care a asistat la scena petrecută. Din poziția acestui observator relatează cum i se pare lui toată situația, ce crede că ar fi fost bine să facă părintele, cum ar fi răspuns el în locul lui, etc.
Într-o a patra etapă părintele se poate pune în pielea lui peste 10 ani, răspunzând acelorași întrebări: ce părere are despre întreaga situație, ce impact are comportamentul părintelui asupra copilului în timp, cum ar putea părintele în prezent să reacționeze diferit, ce resurse crede că are nevoie părintele acum ca să se comporte diferit, etc.
În timp ce părintele efectuează întreaga tehnică se produc o mulțime de insight-uri. Deseori părintele își să seama că a reacționat exagerat, că starea lui emoțională putea să fie mai bună dacă știa să și-o gestioneze, că și copilul avea dreptate din punctul lui de vedere, că dacă toată situația s-ar repeta ar reacționa cu totul altfel. Apoi sunt notate noile alternative de acțiune pe care părintele le-a găsit, iar dacă are nevoie de mai multe informații legate de modalități eficiente de comunicare cu copiii, coach-ul le poate oferi. Ulterior se listează posibilele situații problematice din viitor și se testează la nivel imaginar în fiecare caz ce opțiuni de acțiune va avea părintele la îndemână, urmând ca părintele să le și aplice în realitate și să dea un feedback la următoarea sesiune de coaching.
Specific procesului de coaching este faptul că e mereu orientat spre găsirea de opțiuni mai bune la situațiile prezente, pe lărgirea percepției față de situația trăită, pe accesarea resurselor interne pe care le are fiecare persoană, pe alinierea propriilor valori cu comportamentul manifestat, ceea ce face să aibă efecte nu numai asupra relației părinților cu proprii copiii, ci asupra vieții lor în general.
Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro
