… de să ne chinuie în halul ăsta!? De ce oare la fiecare meci important, indiferent că vorbim de echipa națională sau de echipa de club, trebuie să ne mâncăm sănătățile, numărând secundele (în funcție de situație: câte ne-au mai rămas de tras de timp pentru ca ăia să nu ne egaleze sau câte mai avem la dispoziție pentru a încerca, cu disperare, egalarea sau victoria?) dând pe gât cafea după cafea, „sudând” țigările și înălțând rugi pentru ca Domnul să-și întoarcă fața și către ai noștri? Alaltăieri am traversat din nou toate stările (de nervi) posibile, finalul aducându-ne o nouă deziluzie din interminabilul șir început cu ani mulți în urmă, de fapt de când mă știu…
Începutul nenorocirii e greu de plasat în timp: comentariile vorbesc despre monumentala ratare a negrului ăluia (refuz să-i scriu numele, nu fiindcă aș fi rasist, ci pentru că nu-mi plac tâmpiții, indiferent de culoare… inclusiv politică!) în timp ce eu cred că încă de la început ne-am bătut joc de niște ocazii importante, în primele 10-15 minute, când era limpede că Roma e vraiște în apărare și că echipa care chiar joacă fotbal e CFR. Refuzând „dânsa” să intre în ațe, devenea tot mai evident că finalul n-avea cum să ne fie favorabil, din moment ce ne-am bătut joc de niște ocazii clare (iar aia chiar rarisimă), pe care dacă nu le valorifici atunci când se ivesc înseamnă că îți lipsește totuși ceva. Nouă nu știu ce ne-a lipsit, dar pot să vă spun că ne-a prisosit: tocmai negrul ăla. În care eu, înainte de a vedea un mare viitor golgheter, văd doar un jucător rudimentar, fără minime abilități tehnice. Da, a dat un gol superb cu capul în meciul cu Basel, dar cele vreo 25 de mingi simple, inclusiv pase la 4-5 metri, pe care le-a irosit jenant în continuare m-au convins că nu-i fotbalist de soi. Chiar și la Roma, la faza aia nebună, nu el a driblat fundașul (că nu știe), ci ăla s-a împiedicat, năucit probabil de faptul că negrul habar n-avea să conducă mingea ca un fotbalist. Iar faptul că în loc să-i paseze lui Culio (de n-a mai făcut nici ăsta nimic tot meciul, marcat psihic de întâmplare) a tras ca idiotul, m-a făcut să-i dau 100% dreptate lui Aurică Țicleanu, aflat în studioul TV care a zis: „Egoist? Da, aveți dreptate, un golgheter trebuie să fie egoist. Dar înainte de asta trebuie să fie inteligent!”. Ăsta mi s-a părut doar egoist. Sau nici atât. Doar prost.
