Ne întrebăm – pe bună dreptate – care este Viitorul României, dacă nu modificăm mentalități și practici politice, dovedit neproductive. Ne asumăm riscul de a fi considerați Casandre.
Situația României, astăzi, ne amintește ultimii 190 de ani ai Imperiului Bizantin, înaintea cuceririi Constantinopolului de către Mohamed al II-lea, la 1453 d.Hr.. Alegerea acestei perioade istorice nu este întâmplătoare. În afara faptului că oferă argumente suficiente pentru înțelegerea cauzelor decadenței unor entități statale, românismul a fost secole de-a rândul sub influență bizantină. În „Bizanț după Bizanț”, de pildă, N. Iorga prezintă elocvent această legătură. Religia greco-ortodoxă și mentalitățile de tip oriental au înrâurit, indubitabil, parcursul nostru istoric. Reminiscențe ale culturii greco-fanariote întâlnim până în zilele noastre. Din acest punct de vedere, ne permitem să-i contrazicem pe cei care susțin nenuanțat apartenența noastră numai la cultura latină. România nu este singura țară care suferă din cauza acestor influențe. În zona balcanică, în afară de Grecia, care este „tolerată” datorită moștenirii antice și a unui lobby puternic în SUA și Europa, toate celelalte țări care au fost nevoite să renunțe la „Raiul din Cer” pentru „Raiul de pe Pământ” au dificultăți de adaptare a mentalităților și comportamentelor la democrația de tip occidental. „Istoria se repetă, mai întâi ca tragedie, apoi ca farsă” scrie jurnalistul austriac Michael Jungwirth în Kleine Zeitung și nu avem motiv să-l contrazicem. În continuare, vom prezenta câteva cauze care au provocat dizolvarea Imperiului Bizantin.
1) Genovezii și venețienii au fost scutiți de taxe cu scopul de a apăra Imperiul de invaziile vikingilor. Golind vistieria, împărații au copleșit populația autohtonă cu taxe insuportabile (În zilele noastre, suntem slugarnici cu investitorii, aliații și partenerii străini, cărora nu le refuzăm nimic. În schimb, punem taxe pe populație.)
2) Pentru a salva imperiul, Paleologii au optat pentru unirea cu Vaticanul. Cantacuzinii, care voiau să-i înlăture, s-au așezat în fruntea celor care respingeau orice fel de relație cu Biserica Occidentală. În urma acestei confruntări, ultimul Paleolog a luptat singur împotriva invadatorilor și, cum era firesc, a pierdut. (În zilele noastre, poporul român s-a divizat în pro-europeni/globaliști și eurosceptici/suveraniști fără perspectivă de împăcare.)
3) În aceeași perioadă, a crescut importanța vieții monahale. Îmbrățișând teologia isihastă lansată de Ghe. Palamas (1296- 1359). Tot mai mulți tineri și bărbați în putere au umplut mânăstirile. Amintim trei consecințe: a) Imperiul nu a mai putut face recrutări și a apelat la mercenari; b) Călugărimea radicală a intrat în conflict cu Patriarhia; c) Fiind mulți și habotnici, au avut o mare influență asupra populației, îndârjind-o împotriva Împăratului și Bisericii. (În zilele noastre, tot felul de exaltați religios, susținuți din umbră de așa-zisa „biserică vie” a preoților rebeli față de BOR, de călugări și călugărițe din categoria „ziloților”, încurajează manifestările ultraradicale și obscurantismul. Procentul de populație influențată de aceștia este înspăimântător pentru o țară europeană în sec. XXI.)
4) Fără economie puternică, fără liniște socială, fără forță militară, diplomația Imperiului Bizantin în cei 190 de ani înainte de dispariția sa a fost un șir lung de erori și greșeli flagrante și de umilințe. (În zilele noastre, România se amăgește că poziția geopolitică și geostrategică o protejează și o impun ca partener egal.) Ne îndoim serios.
Comparând datele prezentate, puteți vedea destul de limpede viitorul României. Putem dezminți previziunile? (continuă)
