Deși grijă față de creșterea și educația unui copil este permanență, timpul efectiv petrecut împreună scade proporțional cu vârsta. Vestea bună este că numărul de ore petrecut în compania copilului are o mai mică importanță decât calitatea timpului alocat.
Altfel spus, dacă ești în același loc cu copilul tău, dar aveți preocupări diferite, nu înseamnă că-i acorzi timp. Cu cât timpul este mai mare cu atât interrelaționarea riscă să fie mai slabă.
Indiferent de vârsta copilului, atât el cât și părintele trebuie să aibă timp comun, dar și timp personal.
Nevoile copilului diferă și ele în funcție de vârstă. La început îngrijirea ocupă locul principal, însoțită de comunicarea tuturor acțiunilor. Copilul mic este atent la persoane și lucruri. Părinții îl privesc, îl mângâie, răspund cu declarații de dragoste primelor zâmbete… Acest sentiment de dragoste și încredere este la baza viitoarelor relații ale copilului cu alte persoane. Primele sunete, silabe și cuvinte, primii pași, reprezintă explorări ale copilului și au nevoie de părinte ca și ghid.
Mai târziu, cineva trebuie să-i răspundă la întrebări, să-l provoace, să-l ajute să descopere anumite lucruri cu dragoste și afecțiune. Prin joacă, copilul dobândește informații variate și învață diferite reguli de comportare.
Ești atent la nevoile copilului? Îi cânți? Îi citești povești? Te joci cu el? Îl mângâi? Asta înseamnă să-i aloci timp! Dacă urmărești o emisiune TV, sau faci orice altceva și vorbești totuși cu copilul tău, nu înseamnă că petreci timp cu el, ești și te simte absent în relația cu el.
Îl repezi cu binecunoscutele replici: ”M-ai mai întrebat de o sută de ori!”, ”Lasă-mă acum, am treabă! Du-te la mama!”
Te-ai gândit vreodată că pentru copilul tău acestea sunt respingeri? Te-ai gândit că fiecare zi pune o cărămidă în construcția personalității lui?
Cu cât crește, nevoile copilului se modifică, iar părintele trebuie să devină prieten și partener al copilului. Acesta vrea să fie ascultat, auzit, aprobat, încurajat, vrea să îi arăți încredere. Îți faci timp pentru aceste lucruri?
A te rezuma la a da sfaturi, la a verifica sau comenta acțiunile, ideile și deciziile copilului nu este suficient în relația cu un copil, în formarea lui pentru viață.
În cazul părinților foarte ocupați, unii, care se simt vinovați că nu sunt alături de copilul lor mai mult timp, fac o greșeală destul de comună: acoperă copilul de daruri și favoruri și-i trec cu vederea orice. Atenție! Afecțiunea nu poate fi cumpărată! Copilul va specula asta și va deveni leneș și răsfățat, mereu nemulțumit, considerând că totul i se cuvine.
„Timpul de calitate” este orice moment în care părinții și copiii au o acțiune comună, sunt apropiați sufletește, prietenoși, sensibili față de bucuriile sau supărările celuilalt. În orice activitate și în orice loc poți crea timp de calitate cu copilul tău.
De timpul alocat copilului tău depinde dezvoltarea lui ulterioară. Totul este unic, dar și trecător. Timpul nefructificat naște regrete … și atât, „golurile” create nu pot fi „umplute mai târziu”!
www.problemele-copilului-meu.ro
