Vorbesc despre ghinionul meu, acela de a nu fi „de serviciu” la această rubrică ieri, când aș fi comentat mai mult decât entuziast victoria cu adevărat istorică împotriva Olandei, care ne-a fost baci până la adânci bătrânețe. Mă gândesc că am avut și un pic de noroc, prinzând în viață un asemenea eveniment. A fost ceva cam în genul concertului Rolling Stones, pe care l-am așteptat din 1962 încoace! Iată că și victoria asta, prima într-un meci oficial contra Olandei, a venit. Nu m-a mirat deloc, ba chiar am așteptat-o în liniște și convingere. Pot spune chiar că am înjurat mai puțin decât la alte meciuri, ale Naționalei sau ale echipelor de club, așteptând răbdător să vină golul izbăvitor. Iar la pariuri am jucat 1, ba chiar și 1 pauză cu 1 final (lăsați, că m-au „spart” alții, ca de obicei!), pe o altă variantă, ca o dovadă a convingerii mele că ne-a venit și nouă rândul să ne bucurăm. S-a confirmat ceea ce scriam în rubrica asta în ziua meciului, anume că noi avem portar, iar ei nu. E momentul să mulțumim pentru forma deosebită a lui Lobonț întregii apărări dinamoviste care, jucând atât de prost, l-a obligat pe acesta să apere ca un dement. Dincolo, o altă confirmare: a faptului că Olanda fără Van der Saar e moartă. Pentru comparație, uitați-vă cum au rezolvat cei doi portari singurele două faze cu adevărat periculoase: Lobonț a scos ca pe nimic ghiuleaua lui Seedorf la vinclu, în timp ce der Saar l-a servit impecabil pe Goian, respingând prost o minge oarecare, trimisă cu capul spre poarta lui. Au fost cele două faze care „au făcut diferența”. Despre Goian, numai de bine. A rezolvat și problemele în defensivă, adică și-a făcut treaba pentru care era acolo, iar golul a venit ca un bonus firesc pentru risipa de energie. Prin această realizare a șters absolut toate petele negre din carieră, iar din memoria mea păcătoasă cele 4 goluri date de Real la București la care îl consideram coautor. Acest gol istoric îl plasează pe Goian, definitiv, printre legendele fotbalului nostru. Ce urmează? Păi, cam un 3 sau 4 la zero cu Luxemburg, plus alte două victorii. Să nu-mi veniți cu prostii de genul „Luxemburg a bătut în Belarus”, că nu ține șmecheria: după ce bați Olanda, razi tot, inclusiv Bulgaria. Aveți dreptate: care Bulgaria?

