Ce cuvinte vrea Hristos să rostim?

Cuvinte pline de blândețe, de bunătate. Să grăim așa cum grăia și El celor ce Îl ocărau: “Eu n-am demon”; și iarăși: “De am vorbit de rău, mărturisește pentru rău”.
Dacă grăiești și tu așa, dacă grăiești spre îndreptarea semenilor tăi, ai o limbă ce seamănă cu limba lui Hristos.
Însuși Dumnezeu spune aceasta: “Cel ce osebește pe cel ce e cinstit de cel necinstit, ca gura Mea va fi”.
Așadar, când limba ta va fi ca limba lui Hristos, iar gura ta va fi ca gura Tatălui și tu vei fi templu al Duhului Sfânt, ce cinste poate egala cinstea aceasta?
Nici de ți-ar fi de aur gura, nici de ți-ar fi de pietre prețioase, n-ar străluci ca atunci când strălucește cu podoaba blândeții.
Ce gură este, oare, mai de dorit, decât gura care nu știe să ocărască, ci caută să binecuvânteze și să vorbească de bine?
Blândețea și bunătatea
Dacă nu poți să binecuvintezi pe cel ce te-a blestemat, taci! Fă deocamdată numai atâta! Și mergând pe calea aceasta și străduindu-te cum trebuie, vei ajunge să și binecuvântezi și vei dobândi și gura de care vorbeam.
Să nu socotești o cutezanță spusele mele! Bun este Stăpânul și darul se datorează bunătății Lui. Cutezanța este să ai gură la fel cu a diavolului, să ai o limbă asemănătoare demonului celui viclean, mai cu seamă când te împărtășești cu niște taine ca acestea, când te împărtășești cu Însuși Trupul Stăpânului. Gândindu-te la acestea, fii și tu asemenea lui Hristos după puterea ta. Când ai ajuns așa, diavolul nici nu va mai putea să te privească; recunoaște în tine chipul cel împărătesc; cunoaște armele lui Hristos cu care a fost învins.
– Care sunt armele acestea?
– Blândețea și bunătatea. Când în munte a fost ispitit de diavol, Hristos l-a biruit și l-a doborât la pământ, deși încă nu știa că era Hristos. Cu aceste cuvinte însă l-a prins în plasă: prin blândețe l-a doborât, prin bunătate l-a biruit. Fă și tu la fel! Dacă vezi că un om ajunge diavol și se apropie de tine, biruie-l și tu tot ca Hristos. Ți-a dat Hristos putere să fii ca El după puterea ta. Nu te spăimânta când auzi aceste cuvinte. Atunci spăimântează-te că nu ești ca EL. Grăiește și tu ca El și cu asta ai ajuns asemenea Lui, atât cât unui om îi este cu putință. De aceea cel care grăiește așa este mai mare decât cel care proorocește.
Proorocia este în întregime har al lui Dumnezeu; cealaltă faptă este și oboseala ta și sudoarea ta. Învață-ți sufletul să-ți plăsmuiască o gură asemănătoare gurii lui Hristos. Hristos poate să facă aceasta, dacă vrei. Hristos cunoaște meșteșugul, dacă nu ești trândav.
Virtute
– Dar cum se plăsmuiește o astfel de gură, cu ce culori, cu ce material?
– Nu-i nevoie nici de culori, nici de material; e nevoie numai de virtute, de blândețe, de smerenie.
Să învățăm, dar, să grăim așa cum este obișnuit împăratul nostru să audă. Să ne sârguim să imităm limba Lui.
Dacă te lovește jale mare, caută ca nu cumva tirania tristeții să-ți schimbe graiul gurii, ci să grăiești așa cum a grăit Hristos; a jelit și El pe Lazăr și pe Iuda.
Dacă te cuprinde frica, caută să grăiești iarăși așa cum a grăit El; L-a cuprins și pe El frica pentru tine, potrivit dogmei întrupării; spune si tu: “Dar nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”.
Dacă plângi, plânge potolit ca El.
De cazi în laturile vrăjmașului, de te cuprinde durerea, poartă-te ca Hristos; și Lui I s-au întins laturi i El a fost îndurerat, dar a spus: “întristat este sufletul Meu până la moarte”.
Ți-a dat tot felul de pilde ca să păstrezi măsura și să nu strici canoanele date ție.
Dacă păstrezi măsura în întristare, în mânie, în jale și în neliniște, vei putea avea o gură la fel cu gura lui Hristos; și încă de pe când calci pe pământ ne vei arăta o limbă asemenea Celui Ce locuiește în ceruri. Câți dintre noi nu dorim să vedem chipul Domnului? Iată, este cu putință nu numai să-L vedem, dar să și fim asemenea Lui, dacă ne sârguim.
Să nu amânăm, dar, de pe o zi pe altă!
Hristos nu sărută cu atâta bucurie gura profeților cu câtă bucurie sărută gura oamenilor blânzi și buni.
“Mulți spune Domnul, îmi vor zice; “N-am profețit în numele Tău?” și le voi răspunde: “Nu vă știu pe voi”.
Gura lui Moise însă, pentru că Moise era foarte blând și bun – “Că Moise, spune Scriptura, era un om foarte blând, mai blând decât toți oamenii de pe pământ” -, atât de mult și plăcea Domnului și o iubea că “vorbea cu el față către față, gură către gură, cum vorbește un prieten cu prietenul lui”.
Nu poruncești acum demonilor, dar vei porunci atunci focului gheenei, de ai gura ta asemănătoare gurii lui Hristos.
(fragment din comentariul la Pilda talanților, Sf. Ioan Gura de Aur, sursa: http://cuvant.credo.ro)