Probabil că puțini dintre dumneavoastră vor crede că am putut supraviețui fix zece zile fără televizor, eu care mă uit zilnic, preț de vreo opt ore, la două puse unul peste celălalt! Ba și fără radio, excepția constituind-o joia retururilor din Europa League, în care am împrumutat un aparat de radio pentru a asculta mândrele noastre reprezentante. Trebuie spus că nu m-au dezamăgit, în sensul că au realizat exact ceea ce era de așteptat din partea lor, mai ales Dinamo, pe ansamblu ieșindu-mi pronosticul pe care-l dădusem chiar în această rubrică („Trei sau patru?”) încă după meciurile din tur. Așadar, timp de zece zile m-am rupt complet de realitate, nu doar de cea sportivă. Astfel, deși pește n-am prea prins (cu toate că începutul, cu un somotei și un șalău, frumoși amândoi, dădea speranțe de mai mult și de mai bine, am rămas cu ei pe post de trofeu, ultimele zile fiind absolut dezastruoase), rămân cu satisfacția că timp de zece zile n-am văzut nici pește, dar nici Bănel, Gigi, Borcea, Udrea, Băsescu, Ponta, Antonescu, Vadim, Capatos, Firea, Bambi, reporteri analfabeți, politicieni la fel, violuri, accidente, crime, incendii ori filme de doi bani, cum a fost acest „Social Network”, pe care l-am luat în ochi, timpane și creier în chiar prima mea zi după revenirea în „civilizație” (aiurea!) și din care am înțeles că juriile alea care l-au răs-premiat trebuie că erau la fel de corupte ca arbitrii români… că din film n-am înțeles nimic, nici măcar dialogul, plin de termeni de specialitate, cât despre acțiune nici atât, că părea mai degrabă un documentar.
Trezirea la realitate fusese făcută însă cu o zi mai devreme, vineri, atunci când am refăcut în sens invers drumul de coșmar din Deltă și am trăit pe viu emoțiile furtunii abătute peste Tulcea exact când ne pregăteam de trecerea cu bacul. Am ajuns totuși, rupți de spaimă, în timp util în casă de om (după cele zece zile în sălbăticie) pentru a vedea, țineți-vă bine, chiar minunea de meci al Naționalei! Chestia tare e că uitasem câteva chestii: că e vineri, că e 2 septembrie și că se joacă meciuri din preliminarii. După ce am văzut o repriză care nu m-a entuziasmat deloc, la pauză am plecat spre Suceava. Tocmai la timp pentru a nu-i vedea la lucru pe cei doi idioți: Pițurcă și Torje. Primul fiindcă nu l-a scos, al doilea deoarece nu s-a cerut afară, lăsându-ne astfel fără cel mai bun jucător tocmai la meciul cel mai important.
