Începe școala. Multe din discuțiile din ultimul timp au acest subiect fiindcă majoritatea prietenilor mei au copiii în clasa … întâi. Mai am până să simt pe pielea mea emoțiile de părinte în clasa I, dar nu pot să nu mă gândesc ce aș face dacă aș avea acum fetița în clasa I.
Așa că …
M-aș întreba din timp ce fel de educație vreau pentru copilul meu pe termen lung. Vreau să fie olimpic la matematică sau vreau să fie balerină? Vreau să aibă o relație bună și caldă cu învățătoarea lui sau vreau să învețe ce înseamnă autoritatea și rigoarea? Vreau să își dezvolte creativitatea, să facă propriile alegeri și să fie independent sau vreau să știe să asculte, să se conformeze și să respecte reguli clare? În funcție de răspunsurile pe care le dorim amândoi părinții, căutăm școala și omul – învățător care să îndeplinească aceste valori. Asta … cam cu un an înainte.
Acasă ne-am juca din ce în ce mai des de-a învățătoarea folosind tabla pe care scriem cu creta, măsuță, ghiozdan, caiete, creioane, etc. Păpușile din arsenalul de jucării ar deveni colegi de clasă iar rolurile ar fi des schimbate, fetița mea ar fi învățătoare și noi (mami, tati sau frățiorul) am fi elevii … Și am inventa diverse situații posibile: elevul întârzie dimineața, își uită caietul acasă, știe bine lecția și ia o nota maximă în carnetul de note, are lucrare, etc.
Înainte de a începe școala mi-aș lua copilul (de mână sau nu) și am vizita împreună școala la care urmează să meargă. I-aș arăta unde sunt sălile, cancelaria (ce e aia cancelarie?), toaletele, scările, curtea, sala de sport. Ne-am uita la desenele de pe pereți și la ce fac copiii în pauze, ce fac învățătoarele, etc. Dacă viitoarea învățătoare e de acord sau dacă știm personal o altă învățătoare chiar de la o altă școală, poate am putea asista și la o oră pentru a se familiariza în avans cu statul în banca, privitul la tabla, catedră, etc.
În timpul vacanței poate ne-am uita peste manualele de clasă sau m-aș uita eu singură (să nu-i stric curiozitatea de a descoperi la școală ce conțin) și am inventa jocuri noi sau diverse teme de discuție pentru a fi familiari cu termenii.
Am merge la cumpărături împreună și ne-am distra efectiv râzând și alegând ghiozdanul, penarul, caietele, creioanele, etc.
Firește că aș merge cu ea în prima zi la școala (de fapt am merge amândoi părinții … și aș face multe poze) și în zilele următoare. Aș observa-o atent la ce se uită, ce o interesează, ce nedumeriri apar pe chipul ei înainte de a intra în clasă și i-aș răspunde la toate întrebările. Știu că atunci când copilul începe o perioadă într-un mediu și colectiv nou e bine să poarte hainele familiare și nu altele noi, decât dacă ar vrea neapărat. Poate ar purta ciorapii preferați sau pantofiorii preferați și nu neapărat cei mai noi. Și poate ar vrea să aibă în ghiozdan un obiect de acasă care să o facă să se simtă mai în siguranță.
Când aș lua-o de la școala în prima zi aș aștepta-o cu un cadou micuț, nu ca o recompensă, ci ca o amintire a acestei unice zi, având grijă totuși să fie ceva ce ea apreciază și îi face plăcere. Apoi ne-am pune pe povestit, ea despre prima ei zi de școală, eu despre primele mele zile de școală și poate și tati despre primele lui zile de școală. Aș insista pe aspectele plăcute și interesante pentru ea, restul aspectelor care mă interesează pe mine le-aș adresa direct învățătoarei. Totuși dacă ceva a deranjat-o sau nu i-a plăcut, firește nu ocolesc subiectul. Din contră, abordăm direct situația întrebând-o cum crede ea ca ar putea să o rezolve și hotărând împreună cea mai bună soluție.
Am observat de-a lungul timpului că mulți traineri și psihoterapeuți veniți din străinătate spun că în România majoritatea părinților acordă mult prea mare atenție învățării cognitive și rezultatelor școlare ale copiilor lor și mult prea puțină atenție celorlalte aspecte ale vieții: învățarea emoțională, viața socială, jocurile împreună cu copiii, sportul, vizitele în familie, ieșirile în aer liber, etc. aspecte care totuși contribuie mult la realizarea unor deprinderi de viață sănătoasă a copiilor noștri și care nu trebuiesc nicidecum ignorate. Așa că în primele zile abordarea nu ar fi “ce teme ai pe mâine” ci “v-ați uitat azi prin manual? si ce-ați descoperit?”, etc.
Când ar avea de învățat aș asista-o întâi în a face temele singură, apoi i-aș pune întrebări sau aș ghida-o pe calea cea bună de rezolvare. Dacă aș avea timp să facem temele împreună. Dacă nu, atunci aș întreba-o ce a învățat interesant astăzi și am descoperi împreună mai multe detalii despre acel subiect. Bineînțeles după ce i-aș lăuda abilitatea de a învăța ceva nou în fiecare zi. Un mod foarte interesant de a-și susține copilul în plăcerea descoperirilor este de a-l întreba însă nu „Ce ai învățat azi interesant la școala?”, ci „Ce întrebare interesantă ai pus azi la școală?” sau transformată pentru a continua explorarea și acasă: „Ce întrebare interesantă ai vrea să îmi pui legat de ce ai învățat azi la școală?”.
Voi ce întrebări ați vrea să discutați cu copilul vostru, după ce îi spuneți „Bine ai venit de la școală”?
