Câte miligrame de masaj!?

Dacă pe partea cealaltă de teren s-ar fi aflat Serena, nu Simona Halep, mi-e greu să susțin că deznodământul ar fi fost același, indiferent cum s-ar fi întors de la ședința de masaj (sau ce i-or fi făcut…) domnișoara Mertens, care a plecat găină și s-a întors leu corcit cu crocodil. Eu zic că am văzut în viața mea destul sport (iar la număr de ore de vizionare, tenisul e clar pe locul 2, imediat după fotbal), însă nu de foarte multe ori mi-a fost dat să asist la asemenea răsturnări cum e cea care s-a produs cu Mertens. Paranteză: telespectatorul de lângă mine, care rareori urmărește întreaga desfășurare a meciurilor (cu excepția celor de snooker, unde măcar de la Ronnie te aștepți oricând la schimbări de fix 180 de grade, ceea ce deja nu mai surprinde pe nimeni) a stat integral alături de mine de data asta, și amândoi alături de Simona. După întrerupere, la ceva vreme, m-a întrebat dacă se știe că Mertens ar avea vreo soră geamănă, care eventual să fi intrat în locul ăleilalte după pauza medicală. Nu, i-am răspuns că doar în familia Pliskovelor sunt două bucăți identice, care ar putea eventual face ghidușii din astea, cum făceau frații gemeni Munteanu, Anton și Dumitru, în anii ’60, când se apropiau deja de 40 de ani, la Petrolul Ploiești: în prima repriză juca, să zicem, Anton, iar după pauză, de la cabine se întorcea… Mitică, purtând tricoul transpirat în prima repriză de frate-său! Toată lumea știa chestia, dar realmente nu li se putea face nimic, așa că practic Petrolul făcea o schimbare în plus față de oricare altă echipă. Mă mir doar că Muntenii nu s-au pensionat direct de pe gazon. Revenind la finala de la tenis, același telespectator mi-a spus-o de la obraz: atunci e drogată! Fiindcă, zicea ea, „o fi Simonică-ta tembelă și se pierde când ți-e lumea mai dragă, dar așa o schimbare ca la Mertens, să fiu a naibii dacă se poate fără doping!”. Analizând la rece, zău că înclin să-i dau dreptate: la reluare, Simona parcă n-a jucat mai rău că înainte, când era clar superioară, numai că Mertens ajungea fix la toate mingile, indiferent de locul unde cădeau ori de tăria loviturii. Ceea ce mă face să cred că, cel puțin de data asta, a fost vorba de un „masaj” nu de 8 minute, ci de vreo 8 miligrame…