Catastrofă, catastrofal, catastrofe

Rezultatul meciului de alaltăieri reprezintă, fără îndoială, o catastrofă. Din fericire, mai avem dreptul la speranță preț de încă vreo două zile. Din nefericire, este genul de catastrofă cu repetiție, întrucât rezultate de același fel am avut pe tot parcursul anului, ceea ce duce la o singură concluzie: echipa asta nu-i echipă, iar fotbalul jucat de ea nu e fotbal. Sau, dacă vreți o explicație și mai simplă pentru catastrofa asta de rezultat, fotbalul echipei România este catastrofal. Și nici n-ar avea cum să fie altfel, din moment ce toți, absolut toți cei prezenți pe teren au fost niște catastrofe pe întreg parcursul partidei (iar unii pe întreaga durată a campaniei, ca să nu mai vorbim despre ceilalți care așa s-au născut și așa vor muri). Inclusiv Tătărușanu, care după ce a salvat un gol ca și făcut, încă din debutul partidei, la golul primit n-a prea fost pe-acasă, iar după primirea golului a început să facă exact ca ceilalți, adică inclusiv să dea o pasă extrem de simplă nu la om, ci fix în aut. Vreau să spun că și lui i-a luat parcă mințile ceva/cineva, chestie pentru care nu găsesc nici o explicație. Și ungurii au fost conduși, dar până la capăt și-au rezolvat problema, beneficiind și ei de ajutorul arbitrului, dar parcă nu chiar în halul în care am fost noi ajutați. L-am văzut pe nemaipomenitul Chiricheș întors ca o clătită de pe o parte pe alta, depășit în viteză ca plopu’ de pe marginea șoselei de unii care nu erau chiar Lamborghini, ci mai degrabă biciclete, l-am văzut pe Papp dând 11 pase consecutive la adversar în repriza a doua, de ziceai că el crede că ai noștri sunt în alb, i-am văzut pe Keșeru și pe Torje șutind toate loviturile libere în cap, în burtă, în tribune, numai „instalația” nu puteau s-o nimerească, deși are 2,44×7,32 metri, cam cât o garsonieră veche! În plus, Keșeru a reușit figura aia cu stângu-n dreptu’, de ziceai că-i adus direct de la Recolta Bosanci. Sigur că mai putem să ne calificăm. Chiar sunt convins că grecii îi bat pe unguri, și că noi luăm vreo 4 în Ferroe, chestie care ne duce în Franța. Singura problemă e: ce dracu’ să căutăm noi acolo!?