Câtă bătaie de joc!?

Am urmărit câte meciuri am putut, iar din meciurile prinse live am văzut mare parte, deși uneori, așa, cam între orele 3.30 și 4.45, am mai ațipit câteva minute. E groasă, oameni buni, când avem transmisiuni din Australia ori, în general, din partea aia de lume unde ceasul e de-a-ndoaselea față de cel cu care suntem obișnuiți. Dincolo de ațipeala de care vorbeam, îți dă practic tot bioritmul peste cap vizionarea de meciuri care încep dincolo de miezul nopții, ba care mai și continuă cât e ziulica de lungă! Că uite-așa am ajuns să văd un început de meci acasă înainte de prânz, apoi să merg la școală, să-mi țin orele, să revin acasă după ce am făcut și ceva cumpărături, și să privesc încă un set și ceva din meciul al cărui început îl văzusem înainte să plec…,iar asta după ce nu dormisem mai deloc toată noaptea! E greu, dar e o provocare pe care mi-am asumat-o nu acum, ci cu mulți ani în urmă, și căreia mă bucur că încă pot să-i fac față. Cum ziceam, îmi programez bucățile de somn între meciurile alor noastre, și aș fi incorect dacă n-aș spune că eliminarea unora dintre românce îmi este cumva favorabilă! Adică dorm puțin mai mult. Acum, cu doar două jucătoare rămase, sigur îmi va fi mai ușor. Noaptea trecută, m-a furnicat și am început vizionarea cu meciul Biancăi Andreescu, pe care o văzusem învingând-o pe Begu în prima zi, dar fără strălucire, scorul înregistrat fiind mai degrabă din cauza jocului prost al româncei. Ei bine, mi s-a confirmat integral: Hsieh a bătut-o măr pe Bianca, impresionându-mă cu jocul ei relaxat, grațios la extrem și plin de fantezie. Pe lângă ea, Andreescu arată ca elefantul din magazinul de porțelanuri! Sorana a făcut ce știe ea mai bine: adică după ce ne-a mâncat sănătatea, a dat un recital în decisiv, încheiat cu 6-1, pe care nu-l vom uita curând. Și nici săraca Kvitova! Însă ce a făcut Simona în meciul cu Tomljanovic este o altă filăde poveste. Poveste horror dar… cu happy end! Am zis de 1000 de ori că e gata, am înjurat-o cum doar pe ea o mai înjurasem acum vreo 4-5 ani, am luat pastile, aș fi fumat 2 pachete dacă mai eram fumător, și zău că mi-a părut rău că nu sunt alcoolic, că era cam de-o juma’ de vodkă! La 2-5 în decisiv, dădeam să o iau din loc. Am zis hai, mai stau încă câteva minute, să se termine și oficial! Când colo… Mai fetelor, părinții voștri nu v-au explicat, când erați mici, că nu-i frumos să vă bateți joc de oameni? Mă rog, mi-ar trece supărarea dacă v-ați bate joc de noi până în finală!