Ne lamentăm permanent că trăim prost, că ne sufocă taxele și birocrația, că ne lipsesc conducători performanți, că cei din vest profită de noi (de prostia noastră?) și România va eșua, cum afirma nătâng herr Iohannis. Este drept că trăim mai prost decât cei din vest sau față de media UE (75% din media veniturilor), dar de ce mulți concetățeni acționează „ciudat”, votând o apropiere de țări (dictaturi) unde nivelul de trai este inferior României!?! Personal, nu am răspuns. Sau am un răspuns care mă îngrozește, legat de capacitatea acestora de a înțelege realitatea. Am ajuns cu un PIB pe locuitor superior Bulgariei, Ungariei, Greciei și egal cu al Poloniei, dacă ne raportăm la partenerii din alianță doar. Trecând prin comunele țării, vedem că 80% din gospodării sunt noi sau renovate, în fiecare curte este o mașină sau două, iar la marginea orașelor s-au ridicat cartiere precum cele din vest. Iar mulți români își fac vacanțele „afară”, inclusiv în zone exclusiviste ale planetei. Dar să vedem ce „merge rău” sau ce am avut și ce am pierdut după Revoluție pentru a face o comparație.
Unul dintre argumentele „forte” ale celor care se plâng de situația actuală, dar și regretă perioada de până în 1990, este că nu mai avem industrie și că am pierdut renumele mondial ca exportator de produse industriale. Față de 1989, ultimul an al socialismului „biruitor”, exportul a crescut de 11 ori, industria (privată, nu de „stat”) reprezintă majoritatea. O realitate clar negativă (prezentă și până în 1990) este dezvoltarea industrială, în primul rând, inegală pe teritoriul țării (regiunea nord-est a României este a treia cea mai săracă din UE). Un efect imediat al acestei situații este plecarea „afară” a multor cetățeni (libertatea de mișcare și dreptul la muncă pe întreg teritoriul UE), cum se întâmplă peste tot în lume. Influența este pozitivă (aport financiar, calificare superioară, atitudine față de muncă și client mai bună etc.), dar și negativă (depopulare, drame familiale etc.). Câștigurile celor plecați au contribuit la creșterea nivelului de trai și la schimbarea în bine a localităților, românul dorind să aibă o casă proprietate personală în țară. Cei cu puține cunoștințe de istorie postbelică au aflat că sudul continentului, relativ sărac, a furnizat forță de muncă nordului mai bogat și s-a dezvoltat o politică de coeziune (cum avem și acum) care a facilitat și dezvoltarea zonelor “uitate” din Europa. Asta este și șansa României, iar rezultatele se văd. Câștigăm și noi, câștigă și vestul.
UE nu ne iubește, dar vrea să fim puternici sub toate aspectele (economic, militar, diplomatic), să fim solvabili (să avem bani pentru a contribui la creșterea economiei europene prin achiziții personale) și să ne aducem contribuția la o alianță capabilă să concureze cu America de Nord, Extremul Orient etc. Și este și în avantajul nostru, deci nu ne va „merge mai rău”. Pentru a ne merge mai bine în condițiile favorabile actuale este absolut necesar să avem voință politică, administrația să fie mai puțin fricoasă (în atragerea de fonduri, spre exemplu), mediul de afaceri să fie mai puțin divizat (este loc pentru toți) astfel încât să avem o coordonare a tuturor factorilor de decizie în promovarea țării și a fiecărui cetățean doritor de încadrarea în lumea bună europeană și mondială.
Sunt obligat să dau și unele soluții concrete care trebuie aplicate pentru a depăși momentul abordării doar teoretice. Suntem obligați să fim inteligenți în politica internă și externă pentru că inteligența se impune peste tot și aduce câștiguri mari. Trebuie să valorificăm oportunitățile (folosesc și eu termeni la modă) generate de mișcările economice și geopolice mondiale (regresul globalizării și relocarea de industrii în Europa, spre exemplu), să devenim agresivi în atragerea de investiții (nu doar participarea la târguri cu afinată și dansuri populare (și aici voi fi înjurat), să elaborăm o politică pragmatică de atragere de „creiere” (românești sau străine) în economia națională, cum fac toate națiunile dezvoltate. M-am referit la foarte puține strategii la nivel național. Iar pentru a le face viabile și aducătoare de profit național suntem obligați să promovăm (prin vot) conducători educați, profesioniști și dedicații. Să depășim perioada când suntem încântați de „cei buni de gură” și ideile lor excentrice. Se supără dacii?
