Dintr-un motiv anume, scriu acest articol cu vreo 10 zile înaintea datei la care e preconizat să apară. Tocmai de aceea, e posibil ca lucrurile să fi evoluat într-o direcție care să-l facă nițel anacronic. În mare parte însă lucrurile rămân valabile. Așadar: acum, când scriu, la Manchester United este ditamai conflictul între jucători și antrenorul lor, domnul Jose Mourinho. Scandalul e ceva mai vechi, însă acum, când United joacă mizerabil și pierde meciuri pe bandă rulantă, s-a atins apogeul. Altă soluție decât alungarea lui Mourinho nu pare să existe, din moment ce se află în stare conflictuală cu mulți dintre jucători. Aceștia, conduși de Pogba, cer vehement gonirea lui Mou, singurul impediment fiind clauza de 25 de milioane de lire sterline pe care clubul ar trebui să i le achite portughezului în caz de reziliere. Poate că gonirea acestuia nu va face din United chiar bici, dar mai mult ca sigur că vreo câțiva dintre jucători vor reîncepe să joace. E clar că între Mourinho și Manchester este un soi de incompatibilitate, mult mai pregnantă decât între Pep și cealaltă echipă de acolo, City. Jocul lui City nu este nici el tocmai „galactic”, însă Pep a adus titlul în bătătura acestuia, așa că… Cumva pe o linie de mijloc dintre aceștia s-ar situa Klopp: Liverpool nu produce trofeele așteptate, însă jocul ei este chiar spectaculos, ceea ce îi asigură lui Klopp și liniște, și continuitate. Problema majoră la nivel de antrenor pare însă să o aibă Real Madrid. Sigur că nimeni nu se aștepta să-l vadă pe Lopetegui depășind sau măcar egalând performanțele lui Zidane, însă de aici și până la jocul catastrofal al Real-ului e cale lungă. Așa cum îl văd eu, individul este doar un șmecher băftos cât încape, din moment ce a ajuns aici. Pare incapabil să-și impună ideile (dacă o avea vreuna…) unor fotbaliști buni. Zizou le și avea, și le și impunea tuturor, inclusiv genialului Ronaldo, care nu cred că crâcnea în fața lui. De aici, ideea că antrenorul contează enorm, cu condiția minimă: să fie chiar antrenor!