O pagină din jurnalul meu. 16 octombrie 2010. Galla.
Ajungi la o vârstă când te-ai săturat de adolescență, de petreceri, de aventuri și te gândești la aceea perioadă de liniște în sânul familiei. Mulți dintre noi, mai fericiți fiind își găsesc destul de repede jumătatea și rostul lor pe acest drum, dar mai este o parte a tinerilor care încă nu și-au găsit nici jumătatea și nici liniștea pe care și-o doresc.
Cununia este Taina în care, unui bărbat și unei femei ce se unesc liber în căsătorie, li se dă prin preot harul Sfântului Duh, iar cei doi devin prin această Taină un singur trup. Dar oare câți mai dau importanță acestui aspect?
Momentan trăiesc înconjurată de mulți prieteni, și să nu vă fie prea mare mirarea dar majoritatea sunt singuri sau singure. Am încercat să aflu ce gândesc în legătură cu o relație de lungă durată.
Băieți care sunt deja în jurul vârstei de 30 de ani sunt foarte sinceri, vor să-și găsească fata potrivită să se “astâmpere” la casa lor, ceea ce cred că ar fi normal. Stau și mă gândesc de ce oare nu găsesc… Suceava e plină de fete frumoase și deștepte…. Am găsit și răspunsul, tot de la ei desigur, se pare că sunt și foarte pretențioși… își doresc femeia fatală, femeia perfectă… și așa o tot caută de câțiva ani. Săracii de ei nu au aflat încă : femeia perfectă nu există, nimeni nu e perfect, toți avem un cusur, trebuie doar să ne acceptăm așa unii pe alți.
Fetelecare au trecut și ele de ceva vreme de vârsta 20 nu s-au căsătorit fie pentru că au considerat că e prea repede și că nu au nimic de pierdut…, oricum se poartă acum “relația de probă”, “concubinajul”, fie că nu au găsit pe cineva serios. Părerea lor despre băieți e că aceștia sunt neserioși, nu vor relație stabilă … iar dacă cineva se încumetă să spună că vrea o familie, vrea un copil cred despre el că încearcă să le vrăjească sau că e disperat să se însoare și alege orice îi iese în cale.
Stau și mă gândesc la bunici noștri care se căsătoreau la 16-19 ani și învățau cum să-și clădească o familie în timp și aveau și foarte mulți copii de crescut, acum cei mai mulți ajung la vârsta de 25 de ani și consideră că nu sunt destul de responsabili pentru a-și întemeia o familie. Evident, ei cred că trebuie să știe totul și trebuie să aibă o condiție materială acceptabilă, realizați profesional ca să poată porni pe acest drum.
Din păcate cei mai mulți realizează târziu că au totul pe această parte dar au de pierdut pe plan sentimental, nu înțeleg că lucrurile își au cursul lor în viață.
Atâtea păreri, atâtea cugetări și toate mă pun pe gânduri mi se vorbește despre căsătorie și nu știu ce să fac, inevitabil în jurul meu simt o influență… de aceea anul acesta zic: căsătorie, fugi de-aici …rămâne pe la anul.
Gabriela GOGU
