Suntem tineri. Avem vise și speranțe. Viitorul stă ca o perdea de borangic în fața noastră, dornic de a trece prin ea. Romantismul tinereții ne face să adoptăm poziții radicale. De aceea, ne pierdem printre valori, exemple și preferințe, neștiind încotro să ne îndreptăm.
Cu toții avem modele pe care le admirăm, ba mai mult, încercăm să le urmăm.
Când vorbim despre un nume celebru, aproape automat ne gândim la bibliotecile ce au stat la clădirea personalității sale, sau măcar la cărțile fundamentale care l-au marcat.
De aici s-a născut „un pariu nevinovat pentru adolescenții mai mult sau mai puțin … miopi” . Sună interesant, nu-i așa? De fapt, este vorba despre proiectul „Cărțile care ne-au făcut oameni” , în care „omul care aduce cartea”, Dan C. Mihăilescu, a provocat 19 personalități românești în a da o listă cu titlurile care „i-au făcut oameni”.
Să fie oare o carte doar pentru copii și adolescenți? Nu!…partea bună e că aceasta, la fel ca mai toate cărțile adevărate, nu are vârstă. O pot citi atât bunicii, cât și părinții, mai ales cei care se plâng că „tinerii din ziua de azi nu mai citesc nimic”.
Personalitățile prezente aici fac parte dintr-o gamă largă de domenii; de altfel, pentru asta s-a și optat. Acestea, pe lângă faptul că au respectat cererea autorului, au făcut mărturisiri inaccesibile muritorilor de rând. Vom afla cum au descătușat tainele literelor, cum au prins gustul literaturii sau cum a fost primul impact cu lumea poveștilor.
Poeta Ana Blandiana spune că „numai ce poate fi citit există cu adevărat”, iar în viața ei verbul „a citi” a fost mult mai important decât verbul „a trăi”. Pentru unii cititul înseamnă totul: a se hrăni, a respira, a exista. Iar unele dintre cărțile care la o vârstă sau alta i-au modelat ființa marei scriitoare au fost „Dialogurile” lui Platon, „Idiotul” lui Dostoievski, „Teatrul” lui Camil Petrescu.
Pentru Lucian Boia, „Cei trei muschetari” a reprezentat marele roman al prieteniei, pe când rigoarea lui Maiorescu și libertatea fără frâu a lui Hasdeu l-au marcat laolaltă.
Pe Mircea Cărtărescu „nu l-au făcut cărțile, ci lectura”. Devenit unul dintre cei mai cunoscuți și premiați români de peste hotare datorită numeroaselor traduceri de care a beneficiat opera sa, susține faptul că „pasul de la citit la lectură nu este greu, deși e saltul peste o imensă prăpastie”.
Comenius si Rousseau au avut un rol important în definirea personalitatii celebrului pictor contemporan Ștefan Câlția, pentru care scrisul e o cale spre sine.
O replică șocantă, pot spune, care probabil că pe mulți îi va scandaliza, este cea a criticului și eseistului Livius Ciocârlie, care crede că în „opera lui românească, Cioran nu e un mare scriitor”, fiind „prea gălăgios”. A dobândit conștiința limitei sale prin citirea și recitirea tratatului Istoria de Mircea Cărtărescu.
Cam multe recomandări, nu-i așa? Noroc de Andrei Cornea, profesor la Universitatea din București, ce și-a propus să iasă puțin din tipare printr-un experiment. Sunteți curioși? Rezultatul e de-a dreptul spectaculos…
„În viața mea n-am fost mai captivat, mai pasionat, mai fermecat de o lectură ca de această vrăjitorie, pretins istorică, a lui Dumas”, „Cei trei muschetari” , afirma istoricul meu preferat, ale cărui cărți le-am citi pe nerăsuflate înainte de orele de istorie. Nimeni altul decât Neagu Djuvara m-a convins să fac din istorie o pasiune pentru tot ceea ce înseamnă personalitate și trecut național.
A trăit nedreptatea, a simțit dulceața răzbunării, a descoperit o milă sfâșietoare prin „Contele de Monte-Cristo”, respectiv „Cuore. Inimă de copil” al lui Edmondo de Amicis. Fiind una dintre figurile marcante ale Școlii de la Păltiniș, alături de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu e de părere că ar trebui să existe o„listă a cărților care, necitite, te-ar putea face să ratezi ceva esențial din viața pe care ai trăit-o”.
Marele filosof, eseist și scriitor propune două reguli pe care trebuie să le respecte orice tânăr doritor să acceadă la „cultura de performanță”, reguli pe care le ignorăm, riscând astfel să ne ratăm ca indivizi, deoarece nu facem altceva decât să neglijăm propriile predilecții.
Iulia ROMAN
