Carte printre ruine

– Pereți crăpați și scorojiți, dați cu un strat de var alb pentru a le mai schimba cît de cît fața, pardoseli mâncate de carii, geamuri bătute în cuie și ziduri care stau să cadă, acesta este „decorul” în care își petrec elevii din Uidești patru ani din viață
– La Inspectoratul Școlar Județean se știe de școala din Uidești, și nu numai din auzite, și așa cum a declarat inspectorul general adjunct Vasile Monacu, „condițiile sînt de neimaginat, școala arată ca un grajd părăsit”
– Primarul din Forăști, Avramia Brăduț, susține, de asemenea, că „școala nu mai poate fi renovată și intenționez să construiesc alta până la anul”
Elevii de școală primară din localitatea suceveană Uidești învață să scrie și să citească printre ruine, și asta în adevăratul sens al cuvântului, pentru că școala este o „hrubă” insalubră, veche de mai bine de 80 de ani care până astăzi nu a suferit nici o reparație capitală. Așadar, în niște condiții care întrec orice imaginație, 15 copii de clasele I-IV învață zilnic într-o clădire prin care bate vântul, ai cărei pereți stau să cadă peste ei, cu geamuri care au în loc de sticlă, bucăți de scândură bătute în cuie. Chiar dacă este poate aproape imposibil de imaginat și de crezut că mai există acum, în era internetului, și copii care învață ca pe vremea bunicilor lor, sau chiar mai rău, lucrurile sînt cît se poate de adevărate. Se întâmplă, așa cum am mai spus, la Uidești, o localitate situată la cel mult 15 kilometri de Fălticeni și la câțiva kilometri de șoseaua europeană care duce spre capitală. Și pentru că cele auzite erau greu de imaginat și mai ales greu de crezut, reporterii „Monitorului” au făcut o vizită la școala din Uidești. Aici, într-adevăr, realitatea întrece cu mult cele povestite, pentru că școala se află într-un stadiu avansat de deteriorare, și numai într-o singură clasă, în care învață în două schimburi, elevi de I-IV, se mai poate sta în condiții cît de cît acceptabile, pentru că restul încăperilor sînt în paragină, fără curent electric, cu pereți care cad, și cu geamuri bătute în cuie.
– „Unii dintre elevi chiar sînt copii buni, cu care am obținut rezultate deosebite, premii și diplome, chiar dacă învață unde învață”, a declarat învățătoarea Alina Rădășanu
Așadar, 16 suflete, 15 elevi de clase I-IV și învățătoarea lor, își petrec câte patru ore pe zi în singura cămăruță a Școlii din Uidești în care se mai poate intra. Pereți crăpați și scorojiți, dați cu un strat de var alb pentru a le mai schimba cît de cît fața, și acoperiți de câteva planșe multicolore, geamuri prin care vântul suflă cu putere, bănci în care au învățat nu numai părinții, ci și bunicii acestor copii, o sobă aflată undeva într-un colț de cameră, care oricât de mult combustibil ar avea, nu poate să încălzească încăperea prin care vîntul se plimbă nestingherit, în aceste condiții i-am găsit pe copiii din Uidești făcând carte. Erau la ora de scriere, dădeau o lucrare de control, și, așa cum a declarat învățătoare Alina Rădășanu „chiar se descurcă. Unii dintre ei sînt chiar copii buni, cu care am obținut rezultate deosebite, premii și diplome, chiar dacă învață unde învață”. „Astea sînt condițiile, așa cum le vedeți, și nu cred că se mai poate face ceva aici pentru a le îmbunătăți.
– Sala în care pe vremuri se dădeau baluri este acum magazie, „invadată” de ciuperci și mucegai, cu pereții gata să cadă și cu geamuri bătute în scînduri
În cealaltă încăpere a clădirii, unde, așa cum învățătoarea Alina Rădășanu ne-a povestit, „pe vremuri se dădeau petreceri și baluri”, acum petrec probabil șoarecii și șobolanii. Am găsit o cameră mare, întunecoasă, cu pereții reci și gata să cadă, loc în care acum învățătoarea a depozitat lemnele pe care le are pentru încălzirea clasei. În rest, mizerie, bănci învechite, frig, beznă deplină și cam atât. La Inspectoratul Școlar Județean se știe de școala din Uidești, și nu numai din auzite, pentru că așa cum inspectorul școlar general adjunct Vasile Monacu a declarat cu ceva vreme în urmă „am organizat acolo o inspecție școlară și am văzut unde învață acei copii”. În opinia inspectorului general adjunct Monacu „la Uidești condițiile sînt de neimaginat, școala arată ca un grajd părăsit, într-un stadiu foarte mare de degradare”, motiv pentru care acesta a mai precizat că intenționează ca din anul școlar viitor să mute copiii la o altă școală din Manolea, sat aflat la 2,5 kilometri de Uidești.
– „Trebuie dărâmat totul și construit de la capăt, pentru că dacă te apuci de reparații riști să se prăbușească totul”
„Trebuie dărâmat totul și construit de la capăt, pentru că dacă te apuci de reparații riști să se prăbușească totul”, a declarat învățătoarea Alina Rădășanu. Și într-adevăr lucrurile chiar stau așa, pentru că la o simplă privire aruncată în spatele clădirii, și pe pereții ei exteriori, temelia era măcinată, cu găuri mari, care s-au transformat în loc de depozitat mizeria, cu pereți de pe care tencuiala și varul au căzut de multă vreme, și nu a mai rămas decât scheletul din lemn al construcției, și el măcinat de ploaie și aproape putred. Pentru că este vorba de o școală, ca la orice instituție de învățământ de pretutindeni, și la Uidești există o cancelarie. A trecut ceva vreme de când pe acolo a mai călcat picior de om, și este și normal, pentru că încăperea arată deplorabil. Pereți cu tencuială căzută, pardoseală mâncată de carii și înnegrită de vreme, geamuri care în loc de ochiuri de sticlă au în ele șipculițe de scândură, un cuier rupt, o masă și un dulap vechi de când lumea, iar undeva într-un colț, în loc de calculator, …, o numărătoare cu bile.