Carnavalul lor, bâlciul nostru

La Rio, în țara fotbalului veșnic spectaculos, luna februarie este cea a Carnavalului. La noi, tot în februarie, dacă n-avem carnaval, reîncepe bâlciul. Adică de mâine se reia campionatul al cărui final de peste vreo 4 luni are menirea de a da Europei vreo 6 echipe care să le umple inimile de bucurie adversarilor care vor avea marele noroc de a le elimina din turul preliminar în care le vor întâlni. Iar „norocoasa” campioană, cea cu acces direct (pentru ultima oară) în grupele Champions’ League, va fi cu siguranță „arbitrul” grupei, în sensul că, imparțială ca orice arbitru, va oferi câte 6 puncte fiecăreia din celelalte 3 participante. Dacă am trăi într-o altă țară decât asta, vorba poetului, „prost făcută”, ne-am putea aștepta ca la Galați, în eventualitatea câștigării titlului, să răsară peste noapte vreun superstadion de 5 stele, cu dotări ca ăl’ din Monaco, pentru că un asemenea eveniment în premieră absolută se cuvine tratat exemplar. Ar fi (rețineți, într-o țară normală!) prilej pentru investiții masive venite de la municipalitate, Ligă, FRF, Consiliul Județean și, desigur, patronul indiano-britanic Mittal. Nelocuind într-o astfel de țară, ne așteptăm mai degrabă la desființarea echipei, din moment ce deja vin de acolo știri ciudate: reducerea bugetului clubului, diminuarea salariilor etc., că doar pilda Unirii Urziceni e încă vie… Asta întâmplându-se cu echipa care e aproape campioană, de ce ne-am mira că la altele situația e încă mai albastră decât Dunărea de acolo, astfel încât în prag de retur se discută mai mult de retrageri și desființări decât de intenția de performanță? Ceea ce s-a petrecut în această stră-lungă vacanță e de-a dreptul halucinant: echipele care încă mai grohăie despre intenții de plasare pe poziții de cupe europene s-au „întărit” mai degrabă prin… vânzări decât prin achiziții! Astfel încât s-au dus încă vreo câțiva dintre fotbaliștii cât de cât breji (Culio, Stancu), returul care începe mâine promițând astfel că ne așteaptă încă mai puțin fotbal decât cel deja… inexistent! La așa bâlci, ar fi fost chiar păcat să nu se afirme însuși capul panaramei, numitul Mitică, în al cărui neuron (că mai mulți, de unde!?) a încolțit ideea că dacă tot nu-i fotbal deloc, atunci măcar să-l vândă televiziunilor pe sute de milioane de euroi! Faceți pariu că vreo două, trei din ele chiar vor pune botul? Vă doresc vizionare plăcută. Eu rămân pe campionatele Spaniei, Angliei și Italiei, chiar dacă-s mai ieftine.