Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor:
Marele Duhovnic este Hristos. Toți ceilalți duhovnici trebuie să privească mereu la El, la felul cum i-a tratat El pe toți cei pe care i-a cunoscut în timpul activității Sale mântuitoare. A întâlnit oameni păcătoși, desfrânați, nedrepți. Întâlnirea cu El le-a schimbat viața. Au devenit alți oameni, oameni buni, fii ai împărăției.
De duhovnici buni are nevoie și lumea de astăzi, mănăstirile și parohiile împreună.
Duhovnicul bun este modest.
Duhovnicul bun nu caută ale sale.
Duhovnicul bun se roagă mult pentru ucenici, îi pomenește la Sfânta Liturghie și zice acolo: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici“.
Duhovnicul bun se bucură cu cei ce se bucură și plânge cu cei ce plâng.
Duhovnicul bun iartă, nu judecă, pentru că judecata este a Judecătorului din ceruri.
Duhovnicul bun iubește pe păcătos, chiar dacă nu-i de acord cu păcatul lui.
Duhovnicul bun știe că virtuțile se clădesc pe temelii de piatră, îi învață pe ucenicii săi să zidească pe temelie bună.
Duhovnicul învață că pocăința se lucrează în taină, nicidecum în ochii oamenilor.
Duhovnicul bun învață că pocăința se încheie la mormânt.
(diac. George ANICULOAIE)
