Care rasism?

Dacă ar fi să ne luăm după scandalurile urmate de sancțiuni (pe linie exclusiv sportivă, și veți vedea de ce țin să subliniez asta), s-ar putea crede că Europa, de la extremul Vest până în inima Estului sălbatic, adică din Anglia până în România, este un imens cuib de rasism, în care nu încap albii de negri, țiganii de nețigani, și că s-a ajuns la așa o escaladare a fenomenului încât ne paște un război civil. Ultimele două cazuri intens mediatizate sunt cele ale lui John Terry (alaltăieri i-a venit și amenda: 277.000 de euro!, adică salariul meu actual, de circa 400 de euro, pe o perioadă de… 57 de ani!!!) și galeriei Stelei. În cazul lui Terry, absurdul situației este suprem: el cică i-ar fi zis unuia din frații Ferdinand (ăla mai fraier, nu ălălalt, cu care a fost coleg la echipa națională ani buni), ceva de genul „cioară”, „țigan” sau „negru împuțit”. Nu acum, ci cu vreo 2 ani în urmă. Între timp, justiția britanică s-a pronunțat: ne-vi-no-vat! Dar Federația, care nu e cu nimic mai prejos decât FRF, a hotărât, în ciuda judecătorilor, sanțiunea despre care v-am spus deja. Probabil că Terry și Ferdinanzii au fost și au rămas prieteni. De ce a trebuit ca John să scoată din buzunar sfertul de milion de euroi este absolut inexplicabil. În egală măsură cu sancțiunea FRF aplicată Stelei. De acord că unul dintre bannere era o măgărie. Chiar penală, în măsura în care era un omagiu adus unui asasin. Dar celelalte aveau un umor nebun. Am uitat oare să glumim? A ajuns fotbalul (mai ales cel românesc!) o chestie atât de serioasă încât să ajungem să dăm amenzi de miliarde? Și de ce clubului? De ce n-au fost săltați ăia care au conceput atrocitatea (că doar n-or fi scris-o M.M. sau Safta sau Chipciu!?) și băgați chiar la pârnaie, nu doar amendați? Acum 50 de ani, când Steaua juca la Ploiești, lui Voinescu îi agățau în plasa porții câte o cioară la fiecare meci. Râdea toată lumea. Și nimeni nu vedea în asta rasism, ci doar o glumă.