Care e cu adevărat dezastrul?

În principiu, chiar dacă nu ai văzut meciul, îți poți lesne închipui că pentru echipa Tottenham, pentru antrenorul ei, pentru conducători, dar mai ales pentru suporterii acesteia, inimaginabilul 2 – 7 din meciul contra lui Bayern Munchen este perceput ca un dezastru de proporții cosmice. Nu că Tottenham ar fi vreo mare echipă, că ar avea o tradiție, un blazon, un pedigree, care să fie afectate profund de întâmplarea de alaltăieri, dar este totuși finalista ultimei ediții a Champions’ League! În plus, meciul era la ea acasă, iar când chestiile astea au loc la tine în ogradă, efectul se amplifică. Cu toate astea, nu am auzit ca pe stadion să se fi strigat „De-mi-si-aaaa!” pe limba lor, și nici ca patronatul să-i fi transmis antrenorului, până-n conferința de presă, să-și caute loc de muncă. În acest meci, pentru a nu știu câta oară în ultimii mulți ani, am constatat că pe lume nu-s foarte mulți fotbaliști ca Lewandowski, dar și că între el și Kane, deși au aceleași atribuții de serviciu, e o diferență de câteva clase. Una peste alta, Bayern a arătat că și fără Robben și Ribery este aceeași mare echipă, în timp ce la Tottenham, chiar dacă-i aduci pe cei mai buni fotbaliști din lume, echipa nu-și poate depăși condiția de echipă de periferie, fie ea chiar londoneză! Dincoace, pe continent, noi, fanii, așteptăm un recital Real Madrid, mai ales că, în principiu, avea și în fața cui să-l susțină. Numai că echipa aia belgiană fără nume a reușit să conducă cu 2 – 0 din două împiedicări în minge ale aceluiași pseudofotbalist. Despre ce (nu) a jucat Real ar fi multe de spus. Am constatat că lipsa lui Bale contează enorm, cum tot enorm a contat… prezența neisprăvitului ăluia, tot belgian, în poartă lăsată de el vraiște. Înlocuirea de la pauză sper să se eternizeze, și să mai aud de Courtois doar când ni se va comunica transferul oriunde. Ăsta e cu adevărat dezastrul: să tot alungi portari mari, unul după altul, și să rămâi finalmente cu o arătare care n-a aparat niciun șut de când e la Real!