Pare o glumă. Macabră. Să ai 26 de ani și să pleci… De ce? De ce Dumnezeu îi ia întotdeauna pe cei mai buni? Pe cei mai liniștiți, pe cei mai cuminți, pe cei mai cu mult bun simț?
Florin Dochița avea 26 de ani. Și a plecat ieri la ceruri, răpus de o boală crâncenă. Acum o lună era încă în redacție. Alerga pe teren, scria, era vesel, mereu glumeț. Așa cum a fost întotdeauna. A terminat Istoria dar s-a îndrăgostit de ziaristică. A făcut această meserie cu pasiune și dragoste. Trăia cu pasiune. Iubea viața. Nu se plângea niciodată de nimic. Dacă îl durea ceva, îți spunea, zâmbind, că a terminat mai repede de scris, pentru că nu se simte prea bine. Dar prin ce trecea, cît suferea, numai el și bunul Dumnezeu știau. Dar el zâmbea…
Ieri dimineață, Florin l-a rugat pe tatăl său să-i scoată perfuziile, să-l lase să moară. Ai glumit Florine, nu-i așa? Ești pus pe șotii, ca de obicei. Hai spune, așa cum zâmbeai tu întotdeauna, când de întorci Florine?
Monitorul de Suceava
