Când iubim dușmanii, am ajuns asemenea lui Dumnezeu

Când te rogi, ai grijă ca nici o patimă să nu stăpânească sufletul tău. Și mai cu seamă păzește ca nu cumva să spui ceva care ar mânia pe Dumnezeu și nici să te rogi contra vrăjmașilor tăi.
Căci dacă faptul că ai dușmani este un lucru plin de hulă, atunci gândește-te cât de mare rău este să te rogi contra lor! Trebuie să cauți să afli pentru ce ai dușmani, dar nu să-i acuzi.
Ce iertare vei dobândi oare de la Dumnezeu în acel timp în care ai tu nevoie de mila Lui cea mare, adică când te rogi, când tu atunci acuzi ? Te-ai apropiat de Dumnezeu ca să te rogi pentru păcatele tale proprii. Nu pomeni așadar păcate străine, ca să uiți propriile tale păcate! Căci dacă, spre exemplu, ai spune când te rogi: „Lovește pe dușman“, prin asta ți-ai închis gura și nici n-ai mai dat limbii îndrăzneală, în primul rând pentru că ai supărat pe judecător chiar de la început, iar în al doilea rând pentru că ceri lucruri contrare formei rugăciunii.
Prin hotărârea ta, ai luat-o înaintea hotărârii lui Dumnezeu
Căci dacă te rogi pentru iertarea păcatelor, pentru ce vorbești de pedeapsă? Trebuia să faci deci dimpotrivă, chiar să te rogi pentru iertarea păcatelor vrăjmașilor, ca să poți să-L rogi pe Dumnezeu cu îndrăzneală și pentru iertarea păcatelor tale.
Cerând lui Dumnezeu să pedepsească pe cei ce păcătuiesc, tu, prin hotărârea ta, ai luat-o înaintea hotărârii lui Dumnezeu și prin asta te-ai lipsit de orice iertare.
Dar dacă te vei ruga pentru păcatele lor, chiar dacă nu vei spune nimic pentru păcatele tale, totuși ai dobândit mult. Când te rogi, nu te apropii de alt Dumnezeu, ci de Acela care a zis: „Rugați-vă pentru vrăjmașii voștri“.
Pentru ce deci strigi contra lor? Pentru ce rogi pe Dumnezeu să-și strice legea Sa? Nu este acesta chipul cel bun de a te ruga. Nimeni nu se roagă ca altul să piară, ci ca el însuși să se mântuie. Pentru ce dară te îmbraci cu chipul celui care se roagă, dar ai în gură cuvintele celui care acuză?
Când ne rugăm pentru noi căscăm, dormităm și ne cuprind mii de alte gânduri; când însă ne rugăm împotriva dușmanilor, o facem fiind cu totul treji. Și pentru că diavolul știe că făcând așa ne împingem în contra noastră sabia, nici nu ne trage înapoi, nici nu ne împiedică, ca să ne vătămăm mai mult.
Ai putea însă să-mi spui: „M-a nedreptățit și m-a mâhnit“. Mai degrabă însă roagă-te contra diavolului care mai mult decât toți te nedreptățește. Acela este dușmanul nostru neîmpăcat. Omul însă, oricât ți-ar face, este prietenul și fratele tău. Contra aceluia deci să nu ne mâniem, contra lui să rugăm pe Dumnezeu zicând: „Zdrobește pe satana sub picioarele noastre!“ Diavolul naște pe vrăjmași.
Dacă te vei ruga contra dușmanilor, atunci te rogi așa cum diavolul voiește. Dacă însă te rogi pentru vrăjmași, atunci te rogi contra diavolului. Pentru ce dar lași pe adevăratul dușman și-ți muști propriile tale mădulare, ajungând mai rău decât o fiară?
Dacă nu voiești să imiți pe Stăpân, imită pe robul său
Dar mi-ai spune poate: „M-a insultat și mi-a luat averea“. Pe cine oare trebuie să jelim: Pe cel care suferă răul sau pe cel care face răul? Negreșit că pe cel care face răul, căci luându-ți averea, s-a scos singur din dragostea lui Dumnezeu și a pierdut mai mult decât a luat. Așadar, nu trebuie să ne rugăm contra dușmanilor, ci pentru ei, ca Dumnezeu să aibă milă de ei.
În rugăciunea noastră deci să imităm pe Stăpânul, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Era pe cruce, răstignit, batjocorjt și hulit și se ruga: „Iartă-le lor păcatul, că nu știu ce fac“. Dar îmi vei spune: „Cum pot să imit pe Stăpânul?“.
Dacă vei voi, vei putea. Dacă n-ar fi cu putință de imitat, Pavel n-ar spune: „Faceți-vă imitatorii mei, după cum eu al lui Hristos“. Dacă nu voiești să imiți pe Stăpân, imită pe robul său, adică pe Ștefan apostolul. Căci și acela a imitat pe Stăpânul. Și după cum Hristos între răstignitori, trecând cu vederea crucea, trecând cu vederea pe toate cele la care era supus, roagă pe Tatăl pentru răstignitori, tot astfel și robul, între cei cari aruncau cu pietre, de toți fiind îmbrâncit, primind loviturile pietrelor, a trecut cu vederea durerile pricinuite de ele și zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta“. Vrei să-ți arăt și pe altul? Căci nu vom fi lipsiți nici de altul care gândește la fel. Samuil, profetul, a fost insultat de iudei, a fost depus din treapta sa, a fost așa de batjocorit, încât Dumnezeu a vrut să-l consoleze și a zis: „Nu te-au disprețuit pe tine, ci pe Mine“. Ce zice așadar cel batjocorit și insultat? „Să nu mi se întâmple, spune el, a păcătui astfel, ca să încetez de a mă ruga pentru voi Domnului“. A socotit că este un păcat a nu se ruga pentru dușmani. „Să nu mi se întâmple astfel ca să nu mă rog pentru voi“.
Hristos spune: „Tată, iartă-le lor păcatul, că nu știu ce fac“. Ștefan spune: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta“. Pavel spune: „Mă rog să fiu anatema pentru frații mei, rudele mele după trup. Moisi spune: „Dacă le ierți lor păcatele, iartă-le; dar de nu, șterge-mă și pe mine din cartea pe care ai scris-o“. David spune: „Să fie mâna Ta peste mine și peste casa tatălui meu“. Samuil spune: „Să nu mi se întâmple de a păcătui ca să încetez de a mă ruga pentru voi Domnului“.
Așadar, spune-mi, ce iertare să dobândim, când Stăpânul, robii, atât cei din Noul Testament, cât și cei din Vechiul Testament, toți ne îndeamnă să ne rugăm pentru dușmani, în vreme ce noi facem contrarul și ne rugăm contra dușmanilor.
Mai mare lucru este a te ruga pentru dușmani
Să nu facem așa. Căci, cu cât mai multe sunt exemplele, cu atât este mai mare pedeapsa, dacă nu le vom urma. În adevăr, mai mare lucru este a te ruga pentru dușmani decât pentru prieteni. Nici nu vă folosește atât aceasta cât aceea. „Căci dacă iubiți pe cei cari vă iubesc, nici un lucru mare nu faceți, spune Domnul, căci și vameșii fac același lucru“.
Încât dacă ne vom ruga pentru prieteni, niciodată nu vom ajunge mai buni decât păgânii sau vameșii. Dar când iubim pe dușmani, am ajuns asemenea lui Dumnezeu, atât cât omenește este cu putință, că „soarele Lui răsare peste răi și buni și plouă peste drepți și nedrepți“. Să ajungem așadar asemenea Tatălui. Căci spune Domnul: „Fiți asemenea Tatălui Celui din ceruri“, ca să ne învrednicim și de împărăția cerurilor, prin harul și iubirea de oameni a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Căruia i Se cuvine slava și puterea în vecii vecilor, Amin.
(Sf. Ioan Gură de Aur, Pagini alese din Sfinții Părinți, Ziarul Lumina)