Ce diferență este între podiumul de premiere și curtea casei, plină cu animale? Nici una, ar răspunde, cu siguranță, Monica Loredana Curcă, multipla campioană națională și balcanică la canotaj, născută în Suceava.
Modestă, optimistă, dar în același timp nostalgică, în ciuda vârstei de doar 18 ani, Monica apelează foarte des la amintiri, la momentele în care a trăit emoția înmânării unei medalii de aur.
Își amintește cu plăcere cum, în 2004, profesoara și antrenoarea de canotaj Maria Maleș a venit în școala în care învăța, Școala nr.6 din Suceava, și a remarcat-o dintre toți colegii săi, datorită staturii impresionante.
„Doamna profesoară m-a întrebat dacă știu ce înseamnă canotajul. Am spus că am văzut imagini la televizor, dar și că vreau să fac acest sport. Pe vremea aceea îmi era frică de apă și nu știam să înot. Când am urcat prima dată în barcă și am văzut cât de tare se mișcă, am țipat să fiu luată de acolo pentru că mă înec”, își amintește amuzată Monica de prima experiență de la școala de canotaj de la Orșova.
După ce a plecat din Suceava, a devenit eleva Liceului „Traian Lalescu” din Orșova, unde a urmat cursurile claselor VIII-X. La primele antrenamente se lovea frecvent la mâini cu vâslele, care erau prea mici.
În scurt timp, a învățat singură să înoate, și-a învins frica de apă și s-a obișnuit cu dimensiunile bărcilor. A învățat, de asemenea, să-și regleze singură barca, cu ajutorul unor chei pe care nici măcar băieții din lot nu știau cum să le folosească.
14 medalii și 15 diplome, în doar doi ani de concurs Prima participare la un concurs de anvergură a fost la Campionatul Național de Fond de la Timișoara, din 2005, unde a ocupat locul 3, la proba de 4 vâsle X2.
La un alt concurs național, desfășurat în același an, la Năvodari, Monica nu a mai urcat pe podium, dar ambele concursuri au dezamăgit-o la fel de mult.
Nu s-a descurajat și, în 2006, a ocupat locul I la Cupa României pe Ergometru, la categoria junioare mici, atât la proba individuală, cât și la cea pe echipe.
La Campionatul Național de Fond pe Ergometru din 2006, de la Orșova, a obținut medalii de aur și la proba individuală, și la cea pe echipe.
Pleiada de trofee a continuat în 2006 cu cele două medalii de aur obținute la Campionatul Național de Fond desfășurat la Năvodari, dar și cu medalia de argint obținută în cadrul Concursului „Școlarii”.
Anul 2006 a însemnat pentru Monica Curcă în primul rând momentul selecției pentru lotul ce a reprezentat România la Balcaniada din Turcia, după ce a obținut locul II, din 83 de participante la selecție. Experiența de la Balcaniadă a fost unică, în septembrie 2006, Monica fiind distinsă cu medalia de aur la proba de dublu vâsle și medalia de argint în cadrul probei de 4 vâsle.
Începutul anului 2007 a fost solicitant, dar plin de succese. A participat la Cupa României, obținând locul I, pe echipe, și locul IV, la individual, la Campionatul Național pe Ergometru, unde a ocupat locul II pe echipe și locul IV la individual. Cel mai prețios rezultat obținut la nivel național de Monica a fost, cu siguranță, locul III la Campionatul de Fond pe o distanță de 6.000 de metri, pe Lacul Snagov, cu echipajul de 8+1, primul loc fiind ocupat de echipajul Elisabetei Lipă.
La un pas de Campionatul Mondial Viața i-a jucat o festă Monicăi și, în 2007, chiar înainte de selecția pentru Campionatul Mondial de Canotaj, medicii i-au spus că „trebuie să aleagă între sportul de performanță și sănătate, din cauza unei hernii de disc” .
„Cred că era simplu să fiu selecționată pentru că fete cu rezultate mai slabe decât mine în țară au obținut apoi medalii la Campionatul Mondial din China”, spune cu amărăciune Monica Curcă.
O operație și o perioadă lungă de recuperare i-ar readuce sănătatea, dar nu i-ar mai da răgazul necesar pentru a se reîntoarce la sportul de performanță, în rândurile seniorilor.
Mama Monicăi își amintește că fata ei a făcut depresie când a fost nevoită să renunțe la canotaj. Voia să renunțe la școală pentru a se angaja și pentru a-și ajuta financiar mama și cei doi bunici.
Familia este obișnuită cu problemele financiare, iar nici Monica, nici cei doi frați ai săi nu și-au permis niciodată nimic în plus față de ceea ce i-a făcut să supraviețuiască.
Monica nu mai primește nici măcar alocație din partea statului pentru că a împlinit, de câteva zile, 18 ani.
Calul a devenit cel mai bun prieten al campioanei Monica a crezut că ieșirea din rândurile sportivilor de performanță o va arunca într-un anonimat greu de suportat. Nu a fost așa. S-a retras în sine și în gospodăria bunicilor unde, în afara orelor de școală, are grijă de animale.
În scurt timp, a devenit bărbatul casei, pentru că nu se dă în lături nici de la înhămatul și potcovitul calului, nici de la păscutul și mulsul oilor. Visul ei este ca, după ce va absolvi cursurile liceale, probabil la Colegiul Alexandru Ioan Cuza din Suceava, unde acum este elevă, să intre în rândurile Jandarmeriei.
În ciuda meritelor pe care le are. Monica Curcă pare surprinsă de propunerea primarului Ion Lungu de a-i acorda titlul de cetățean de onoare al municipiului Suceava.
„Perioada trăită la Orșova a fost destul de stresantă. Disciplina era ca în armată. Antrenamentele m-au disciplinat însă și fizic, și psihic. Regret doar că am renunțat la copilărie pentru a face performanță, dar îmi pare rău parcă și după atmosfera din concursurile de canotaj”, mărturisește Monica Curcă, încercând sentimentele contradictorii ale omului care a trăit în câțiva ani experiențe care marchează o viață întreagă.
