– Peste 500 de credincioși s-au adunat ieri la pîrîul Negrileasa pentru „sfințirea apelor”
– Alte mii de suceveni au mers la bisericile din Suceava pentru a lua apă sfințită – făcătoare de minuni
Sărbătoarea Botezului Domnului – Boboteaza din acest an a însemnat pentru locuitorii din satul Negrileasa, comuna Stulpicani, un eveniment deosebit. După zeci de ani a reînviat în sat obiceiul ca în ziua de Bobotează, după terminarea Sfintei Liturghii oficiate la Biserică, credincioșii, în frunte cu preotul satului, să fie însoțiți de călăreți îmbrăcați în straie populare, de buciumași și grupuri de colindători acompaniați de fluier și acordeon, pînă la rîul unde se face agheasma mare. Ieri, peste 500 de credincioși au avut parte de o sărbătoare creștină în care și-au făcut loc, cu mare cinste, tradițiile strămoșești din satele bucovinene.
– „Această apă rezistă, nu se strică și este bună la toate: la sfințirea caselor, a animalelor, dacă ai un copil bolnav îl stropești cu agheasmă mare și se liniștește”
În jurul orei 12,00, după ce s-a finalizat slujba de la Biserica cu Hramul „Sf. Mihail și Gavril”, oficiată de preotul paroh Mihai Croitoru și preotul Gheorghe Boroș, de la Catedrala Petru și Pavel din Constanța, invitat special la această sărbătoare, oamenii au ieșit pe ulița ce duce spre pîrîul Negrileasa, (de unde vine și denumirea acestei localități, care a apărut pentru prima dată în condica Mănăstirii Voroneț, într-un document slavon de la anul 1488) afluent al rîului Suha, purtînd în mîini icoane, prapori, vase de sticlă și din ceramică în care așezaseră buchete de busuioc și s-au îndreptat spre pîrîu. 11 călăreți, fii ai satului, îmbrăcați în straie populare, au condus alaiul spre crucea de gheață, frumos realizată în noaptea dinspre Bobotează, de cîțiva tineri din sat.
Ajunși la rîu, fiecare credincioasă și-a așezat vasul pentru agheasmă pe masa de gheață, construită în continuarea Sfintei Cruci, și a așteptat în liniște începerea slujbei religioase de sfințire a apelor.
Buciumașii, caii și călăreții au înconjurat, într-un fel, mulțimea de credincioși, făcînd ca totul să pară un întreg, o poveste în care tradițiile și credința strămoșească să se îmbine într-un mod original, creștinesc, spre bucuria și încîntarea tuturor participanților. La sfîrșitul slujbei, preoții au stropit cu agheasmă întreaga mulțime, femeile și-au umplut vasele cu apă sfințită și în grup compact au pornit din nou spre biserică. Ana Gîscă are 75 de ani și nu își amintește să fi lipsit de la vreun Iordan. Ea ne-a spus că folosește agheasma un an de zile, „această apă rezistă, nu se strică și este bună la toate: la sfințirea caselor, a animalelor, dacă ai un copil bolnav de boala cea rea îl stropești cu agheasmă mare și se liniștește”. O altă bătrînică, Ecaterina Zancu, de 72 de ani, tot din Negrileasa, ne-a spus că în fiecare dimineață, timp de nouă zile, pe nemîncate, se ia cîte o gură de agheasmă, „că tare-i bună la sănătate și, vai, cum te mai ferește de toate relele!”.
– În ziua de Bobotează se sfințește Căminul Cultural și Școala
La drumul de întoarcere spre biserică, preoții și credincioșii au fost opriți, la crucea drumului, de un grup de tineri colindători din sat, îmbrăcați în național, care au dorit să cînte două colinde, foarte vechi, care se cîntă doar la Bobotează. Acompaniați de un acordeon și de un fluieraș, grupul de colindători a încîntat întreaga adunare de oameni, iar, la final, cu toții au cîntat „La mulți ani!”. Pe drumul spre biserică, preoții și mulțimea s-au oprit la Căminul Cultural, unde, în fiecare an, sînt întîmpinați de directorul acestei instituții, Gavril Scheuleac, consilier bisericesc și consilier local al Primăriei Stulpicani. Și în acest an, Gavril Scheuleac l-a întîmpinat pe preot cu o lumînare aprinsă, și l-a invitat să sfințească toate încăperile. Dar nu a fost numai atît. Acest om este inițiatorul acestei reînnoiri a tradiției de Bobotează la Negrileasa, el mobilizînd sătenii să vină îmbrăcați în costume populare, cu cai, cu buciume, atît tinerii, cît și vîrstnicii. Familia lui Gavril Scheuleac, împreună cu familia lui Frunză Gheorghe, un alt gospodar destoinic al satului, au pregătit și o agapă creștină pentru credincioși și oaspeții veniți de mai departe, de la care nu a lipsit vinul fiert cu scorțișoară, mai ales că la Negrileasa iarna își intrase în drepturi, ningea ușor, era zăpadă destulă și un frig care „te cam lua de la picioare”…. După sfințirea Căminului cultural s-a sfințit Școala și, apoi, oamenii au revenit la biserică pentru a striga ultima oară, în acest an, Chiraleisa și pentru a înconjura de trei ori biserica, după cum este obiceiul.
– „Toată această sărbătoare s-a datorat dorinței oamenilor de a face din această zi o sărbătoare a satului”
„Poate că a fost mai greu să-i adunăm pe oameni în acest an, dar de acum nu mai pierdem obiceiul. În fiecare an vrem să avem mai mulți credincioși prezenți în satul nostru și tot mai mulți tineri să îmbrace straiul popular să cînte și să strige Chiraleisa – Fie-ți milă Domane”, ne-a povestit Gavril Scheuleac. Preotul Gheorghe Boroș ne-a spus că a fost foarte impresionat de tot ce a văzut la Negrileasa. „Evenimentul de astăzi a însemnat un moment deosebit. Am văzut cît de bine s-au păstrat obiceiurile în această localitate bucovineană, unde oamenii se adună la zi de sărbătoare îmbrăcați în aceste superbe costume populare, confecționate chiar de ei. Nu știam că există acest obicei de a se striga, pe mai multe voci, Chiraleisa”, a mai spus preotul din Constanța.
Toată această sărbătoare, în opinia preotului paroh Mihai Croitoru, s-a datorat dorinței oamenilor de a face din această zi o sărbătoare a satului, „și ar fi foarte bine să fie continuată și în anii următori, pentru că sînt oameni gospodari care pot face lucruri minunate atunci cînd sînt împreună.
– Butoiul de metal – „Izvorul” cu agheasmă al sucevenilor
Mii de credincioși au participat ieri și la slujba de sfințire a apelor oficiată în bisericile din Suceava. După cum este tradiția, în fiecare an, la Biserica „Sfîntul Antonie cel Mare”, credincioșii lipesc monede pe crucea de gheață, în timp ce își pun o dorință. Și în acest an s-a păstrat acest obicei și mulți tineri, mulți elevi, pentru că încă sînt în vacanță, și-au lipit monedele de crucea de gheață ridicată lîngă fîntîna din curtea bisericii, cu nădejdea că li se va împlini o dorință. La Mănăstirea Sfîntul Ioan cel Nou, un sobor de preoți și diaconi împreună cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, însoțit de mulțimea de credincioși, s-a adunat în curtea mănăstirii, în jurul mesei pe care erau așezate o icoană ce simboliza Botezul Domnului, Sfînta Evanghelie, o cruce de lemn și un buchet de busuioc, precum și diferite vase umplute cu apă din fîntîna mănăstirii, spre a fi sfințită. Lumea a așteptat în tăcere să se săvîrșească slujba de sfințire a apei, atît din vasele credincioșilor, cît și din butoiul de metal, care de cîțiva ani este „izvorul” cu agheasmă al sucevenilor. Dacă la sate credincioasele vin cu vase „de valoare”, unele dintre ele moștenite de la bunici, la oraș s-a cam pierdut obiceiul de a veni cu vase de sticlă, cu căni frumos împodobite, femeile preferînd să își ia agheasma în sticle de plastic, acestea dovedindu-se cele mai inspirate, la îmbulzeală. Tot în acest an s-a păstrat obiceiul străvechi de a se înconjura biserica de către întreaga suflare adunată la ceremonie. Unii credincioși mai grăbiți, dorind să intre mai repede în posesia agheasmei, s-au oprit la butoiul cu apă sfințită și nu au înconjurat mănăstirea, nici nu și-au lua anafora, dar au plecat spre case cu nădejdea că apa sfințită este făcătoare de minuni, și ziua Bobotezei este una dintre cele mai importante sărbători creștin – ortodoxe din calendar.
