La finele lunii mai, am avut prilejul să vizitez târgul „Interzoo”, ținut din doi în doi ani la Nürnberg, loc de întâlnire a marilor producători și distribuitori din industriile care înfloresc pe lângă vietățile de companie. Deși m-am considerat dintotdeauna un înrăit contemplator al frumuseții colegilor noștri de regn, nu bănuiam nici pe departe avântul luat de această piață, ce oferă animalelor nu numai hrană și medicamente, ci și utilități și brizbrize de tot felul: de la cuști la acvarii încastrate decorativ în corpul birourilor, de la jucării la zgărzi de strălucirea colierelor, de la parfumuri fine la bere slab alcoolizată, only pentru câini, hamsteri și pisici.
O sumedenie de companii mondiale și-au împrăștiat marfa în vastul spațiu expozițional al târgului, iar ochii mei au avut ce da de lucru unei uluiri în continuă creștere. Deși, din păcate, am avut tristețea să constat că și animalele, la fel ca oamenii, sunt nemilos stratificate social; între un câine fițos, cu zgardă din mărgăritare Swarovski, și un Azor flocos și înlănțuit în ogradă, fără identitate în cușca lui plouată, putând fi măsurată aceeași distanță ca între un miliardar de Monaco și un locatar zdrențăros al adăposturilor sociale.
În mod cert, gradul de civilizație a unei țări poate fi măsurat și prin grija nutrită pentru animalele de companie, România aflându-se – previzibil – pe undeva prin coada cozii. Pentru că, la noi, doar șase la sută dintre proprietarii de animale se aprovizionează cu hrană și celelalte trebuincioase din rețelele specializate; față de Cehia, bunăoară, cu 65 la sută, țară dată mereu de exemplu în această privință. Stăm prost și-aici, monșer, ne spune răceala cifrelor, deși ne putem lăuda cu o zestre națională de patru milioane de câini și trei milioane jumătate pisici. Dar numai 540.000 de câini și 440.000 de pisici apar în catastifele oficiale, de unde reiese că majoritatea animalelor noastre de companie latră și miaună la negru, fără carte de muncă, primind pentru activitatea lor o bucată de mămăligă și un ceaun cu lături.
La târgul „Interzoo” din Nürnberg, m-am întâlnit cu un nou exemplu magistral de ipocrizie omenească, fiindcă ce țări credeți că au dominat, prin număr și varietate, produsele destinate câinilor? N-o să ghiciți: țările asiatice. Coreea, Thailanda, China… Țări unde junii invită junele la cine romantice cu fripturi aromate de câine; țări unde mămicile pregătesc prichindeilor pachețele cu șnițel de cățel; unde miniștrii se răsfață la dineuri cu rafinate sortimente de pulpă de câine; unde, înainte de a lua calea bucătăriilor, câinii sunt zdrobiți în bătaie cu vergile, pentru a li se ridica nivelul de frăgezire.
Firi practice, asiaticii scot din produsul numit „câine” maximum de profit: pentru piața mondială, secția de inventică scornește zgărzi cu sisteme electronice de detectare, cuști scumpe cu dormitor, living-room și alte alintături; în timp ce pe plan intern are cuvântul măria sa, Măcelarul.
