„Caietul Viitorului Meu” de Ștefan Mandachi
– Un ghid spre îndeplinirea visurilor
„Ai dreptul să trăiești viața visurilor tale. Ești unic. Ești unică.” – Ștefan Mandachi
Într-o epocă în care copiii sunt adesea captivi în labirintul tehnologiei și al presiunilor sociale, Ștefan Mandachi ne oferă o cale de ieșire subtilă și ingenioasă: „Caietul Viitorului Meu”.
Nu este un simplu caiet. Este un spațiu de reflecție, joc și construcție de sine – un instrument educațional cu o structură ludică, menit să trezească în tineri dorința de a visa, dar și disciplina de a transforma visul în plan, iar planul în realitate.
Autorul se poziționează ca un mentor discret, o prezență care ghidează, dar nu impune; care provoacă, dar nu judecă. El le oferă copiilor o scurtătură către sine, un traseu interior unde joaca devine învățătură, iar autocunoașterea – prima lecție de curaj.
În „Caietul Viitorului Meu” fiecare pagină este o provocare educațională, un exercițiu de imaginație, de logică, de introspecție. Se mizează pe o pedagogie a bucuriei: învățarea se face prin joc, iar jocul – acel limbaj originar al copilăriei – devine mediu de dezvoltare personală.
Copilul pornește de la un vis – oricât de nedefinit sau fantastic – și este încurajat să-l analizeze, să-l descompună, să-l planifice. Obiective, pași, priorități – toate se conturează natural, prin exerciții care nu constrâng, ci deschid perspective.
Existența unei zone a visurilor, destinată colajelor fotografice și exprimării creative, adaugă o dimensiune vizuală și afectivă acestui proces. Este un mod prin care visul capătă consistență, devine vizibil și, deci, mai aproape de a fi atins.
Caietul cuprinde și secțiuni de viață reală: lecții despre sănătate, despre cum să reacționezi în fața problemelor de bullying, despre importanța de a cere ajutor. Fiecare pagină este o formă de antrenament moral, o pregătire pentru viață în toată complexitatea ei.
Una dintre cele mai importante lecții ascunse în paginile acestui caiet este aceea a acceptării propriului sine. Copilul nu este îndemnat să-și caute defectele, ci să-și recunoască calitățile, să-și vadă unicitatea ca pe o virtute, nu ca pe o excepție. Această inversare de perspectivă este una dintre cele mai valoroase daruri pe care le poate oferi un educator: să înveți să te prețuiești fără aroganță și să te cunoști fără rușine. Fiecare om își poate scrie viitorul acum.
Ce se întâmplă când un vis al unui copil devine sursă de inspirație pentru un întreg proiect educațional? Ce izvorăște atunci când un gând pur, rostit cu seninătatea celor opt ani, întâlnește un adult dispus să-l asculte?
Așa s-a născut „Caietul Viitorului Meu”, un demers inedit și profund uman, inițiat de Ștefan Mandachi și inspirat de un dialog autentic cu o fetiță care, încă de la o vârstă fragedă, știa că viitorul se construiește prin visare, disciplină și încredere. Alessia Gingolia nu este doar o voce promițătoare a artei, ci și spiritul care a aprins scânteia acestui proiect. Povestea ei, spusă în cuvintele proprii, merită ascultată cu atenție:
Drumul meu artistic – o viziune despre viitor
de Alessia Gingolia
Mă numesc Alessia Gingolia, am 13 ani și sunt elevă la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava. De mică am simțit o legătură profundă cu muzica și arta – domenii care mă definesc și spre care îmi doresc să-mi construiesc viitorul.
Muzica este vocația mea. Am participat la concursuri precum „Voci de Îngeri”, am cântat la Zilele Orașului Fălticeni și am fost prezentă la preselecțiile emisiunilor „Românii au talent” și „Chefi la cuțite”. Îmi place să citesc, să gătesc, să dansez – activități care îmi completează parcursul artistic și personal.
Sunt onorată să fiu ambasadorul clubului „Alessia Athletic”, un proiect care promovează dezvoltarea armonioasă a copiilor. Totodată, mă bucur să fiu parte din inițiativa „Caietul Viitorului Meu”, un proiect educațional lansat de Ștefan Mandachi, inspirat de o idee pe care i-am împărtășit-o la vârsta de 8 ani. Acest caiet îi ajută pe copii să își descopere pasiunile și să viseze cu încredere.
Un rol esențial în viața mea îl are mama mea, Alina Laura Blanaru – mentorul și managerul meu. Ea mă inspiră, mă susține și mă învață să merg înainte cu seriozitate și curaj.
Cred în puterea visurilor susținute de muncă, educație și iubire. Sunt la început de drum, dar privesc cu încredere spre ceea ce urmează.
Bianca NATI
