Buncărul construit sub hotelul Bucovina-Severin în 1974, care a funcționat ca centru de comandă pentru orașul Suceava în caz de dezastre până în decembrie 2008, a trecut în conservare. Centrul de comandă a fost desființat, la finalizarea unui litigiu între Primăria Suceava și familia lui Severin Tcaciuc, câștigat de aceasta din urmă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Litigiul a avut ca obiect refuzul municipalității de a mai plăti chirie pentru buncăr. Sub hotelul Bucovina, la patru metri sub pământ, între pereți groși de beton armat au mai rămas o uniformă de căpitan de apărare civilă, un pat de campanie, cu o pătură și o pernă, câteva hărți de apărare ale unor obiective industriale- abatorul Burdujeni, CET, FACOS etc, urmele unui generator de curent, ale centralei telefonice, ventilatoarelor și aparatelor de aer condiționat și, încă bine mascată, poarta de intrare într-un tunel care iese între Biblioteca Sbierea și hotel.
Inginerul constructor care a dirijat construcția hotelului Bucovina, Aurel Moldovanu, ne-a declarat că lucrările au început în 1970, finanțate de Ministerul Turismului de la acea vreme.
„Adăpostul de sub hotel este o construcție pentru funcțiune specială, la o adâncime de patru metri și cu o suprafață de circa 200-300 de metri pătrați. A fost gândită ca post de comandă, deci avea mult mai multe dotări decât un adăpost obișnuit de apărare locală antiaeriană. Gradul de rezistență la cutremur este mare, este una din cele mai rezistente construcții din Suceava. La un seism de 7-8 grade pe scara Richter s-ar răsturna, nu s-ar prăbuși”, ne-a spus inginerul Moldovanu, fost director al Trustului de Construcții Montaj în perioada ridicării hotelului.
El și-a mai amintit, zâmbind, că ministrul Turismului din anii 70, care se numea Cozma, a promis echipei de ingineri care a efectuat lucrarea că, dacă termină la timp, va pleca într-o excursie în Italia.
“Era vorba despre o construcție strategică pe vremea comuniștilor, evident că am terminat la timp și am tremurat până am văzut-o gata, dar în Italia nu ne-a mai dus nimeni. Nici noi n-am mai spus nimic, eram bucuroși că am scăpat de asta”, a mai spus inginerul.
Centrul de comandă de sub hotel a fost funcțional 17 ani De la unul dintre proiectanți am aflat că buncărul a fost prevăzut și cu canale de refugiu, în caz de pericol. Acest lucru ne-a fost confirmat și de fostul șef de Stat Major al orașului, căpitan (r) Ion Romaș. “Sub hotel a fost punctul de comandă al Serviciului pentru situații de urgență al municipiului Suceava. Sub hotel adăpostul avea 235 de metri pătrați funcționali, mai avea un refugiu, iar la 12 metri de clădire este un tunel de fugă ce iese spre parc, între bibliotecă și hotel. În adăpost era un birou unde stătea șeful cel mare, iar alături lucra șeful de Stat Major, cu comisiile. Era foarte bine amenajat și aplicații se făceau și la două noaptea. 17 ani acest centru a fost funcțional”, ne-a spus fostul ofițer.
Conform căpitanului Romaș, adăpostul a fost construit la solicitarea expresă a generalului Geoană, tatăl actualului președinte PSD, Mircea Geoană. Deși inițial s-a stabilit ca tunelul de salvare să iasă în Parcul Central, ulterior s-a optat pentru varianta mai scurtă. Normativele prevăd ca lungimea unui astfel de canal subteran să fie de 1/3 din înălțimea clădirii de sub care pleacă, dar pentru că structura hotelului nu permite prăbușirea, ci doar răsturnarea în față s-a considerat că este suficient de sigur și cu ieșire în lateral pentru că eventualele ruine oricum nu ar acoperi calea de salvare. Înălțimea tunelului este de 1,20 m, iar capacul de la ieșire se poate deschide numai din interior, datorită unui sistem special de prindere, cu clame.
În adăpost mai sunt încă liste cu persoanele de contact în caz de dezastru La hotel, administratorul hotelului, Cristian Tcaciuc și unul dintre avocații familiei, Dragoș Cremene, acceptă să vizităm buncărul, să fotografiem și să filmăm.
“Este un spațiu pe care noi nu-l folosim. Am propus primăriei să rămână aici cu centrul de comandă, suntem oricând dispuși la o negociere a chiriei, cu o compensare cu taxele și impozitele pe care le plătim noi la municipiu. Până acum au refuzat, au spus că vor construi alt centru”, ne-a declarat Cristian Tcaciuc.
Conform avocatului familiei, suma pe care o plătește hotelul anual la Primăria Suceava ca taxe și impozite este de aproximativ 530 de milioane de lei vechi. Avocatul precizează că între fosta societate Bucovina Turism, din care făcea parte și hotelul, și primărie a existat contract de închiriere pentru adăpost și înainte de privatizare, astfel încât vânzarea către Severin Tcaciuc nu a adus modificări, din acest punct de vedere.
După ce ne arată documentele referitoare la litigiul avut cu municipalitatea, Dragoș Cremene ne conduce în subteran. Din cele două căi de acces, prin spălătorie și prin bucătărie, o alege pe cea de-a doua. După un labirint de culoare, ajungem la intrarea în adăpost. Cele două uși care baricadau buncărul au fost luate de Apărarea Civilă anul trecut, când au eliberat spațiul. După balamale și tocuri se vede că au fost uși zdravene. Avocatul spune că erau din fier masiv și căptușite cu plumb. În prima încăpere, pe o masă lungă mai sunt încă hărți și liste cu persoanele de contact, cu adrese, telefoane de acasă și de la serviciu, în caz de urgență. Unii dintre cei de pe liste au trecut demult în lumea drepților.
Accesul în tunelul secret se face prin toaleta din buncăr Pe o scândură rezemată de perete, o uniformă kaki, de căpitan. Alături, pe jos, un panou de marcaj a biroului de comandă. O altă încăpere a funcționat probabil drept cameră de odihnă pentru că are un pat, acoperit cu o pătură militară. Perna neînfățată este aruncată pe jos.
“Pe pereți erau hărți strategice, cu tot felul de beculețe, dar pe astea le-au luat. Centrala telefonică, la fel, era din 1938. Sunt curios ce au făcut cu ea, când am intrat prima dată aici erau telefoane cu manivelă. Au mai fost medicamente, probabil pentru urgențe. A mai rămas o sticlă de Rivanol”, spune avocatul.
La tunel se ajunge pe la toaletă. Între chiuvete și WC, pe peretele din spate este o ușă pătrată din fier, cu un sistem de închidere asemănător celui de la submarin. Dragoș Cremene afirmă că la început ușa era foarte bine mascată de o placă, acum îndepărtată. Nici el, nici vreun alt reprezentant sau membru al familiei proprietarului nu s-au încumetat până acum să deschidă intrarea în tunel. Au auzit, din discuții ale celor de la Apărare Civilă, că ieșirea este în parc, dar tot de la ei au aflat că din tunelul principal ar mai pleca unul, dar nu știu unde ajunge. “Ar fi comic să ajungă sub Parchet”, spune avocatul. Conform căpitanului Romaș, a doua ieșire este de fapt canalul de canalizare al buncărului, care iese în fața hotelului.
Muzeu, săli de expoziție sau de spectacole sau toate la un loc, potențialele destinații ale buncărului antiatomic Atât avocatul Cremene, cât și Cristian Tcaciuc afirmă că, dacă primăria nu se arată interesată să revină la centrul de comandă de sub hotel, intenționează să-l deschidă pentru turiști și vizitatori, eventual să-l utilizeze ca un spațiu expozițional neconvențional. Cu hărțile, uniforma militară, sticluța de rivanol, cadavrul centralei telefonice și puțină curățenie, buncărul cu tunel subteran poate deveni un punct de atracție nu numai pentru suceveni, cu atât mai mult cu cât ar fi prima construcție de acest tip, din perioada comunistă, deschisă publicului larg. Cu bani puțini, aici s-ar putea amenaja un adevărat muzeu al comunismului. Pentru început, ar fi suficient să se întoarcă în locul în care au stat peste 30 de ani cele două mașini de scris din perioada interbelică, fișetul cu o parte dintre radiotelefoanele cu microfon, centrala de alarmare cu 20 de sirene, centrala telefonică pentru 20 de numere, măcar unul din cele 6 telefoane vechi cu coarbă, care au peste 100 de ani, antena fixă cu cablu și unul din cele 16 aparate de climatizare, predate cu proces verbal, anul trecut, de Bucovina Severin, către actualul stat major pentru situații de urgență al orașului. Din informațiile noastre, primăria nu mai intenționează să se întoarcă la Bucovina-Severin, motivul fiind, se pare, acela că noile normative prevăd ca pereții de beton armat să aibă o grosime de 60 de cm, iar cei ai buncărului au doar 40 de cm.
